Adina Speranta - poeziile altor autori

Ce melodii, ce lină strună
În vocea ta prelung răsună?
Ce moștenire-ngemănată
Și-a logodit în ea, ușoară,

Și-a stat
Isus, curmându-și cuvântarea,
Căci îi căzuse, caldă, la picioare
Maria

Lucirile luminii se luptă prin văzduh,
Bat cocostârcii toaca pe casele cu stuh.
Burdufuri mari de apă ridică norii suri,
Zăvozii din pădure prind zgomotele-n guri.

Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.

Târzii ni-s toate, prea târzii,
Târziu începem și sfârșim,
Târziu visăm, târziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,

Nu am mai fost acasă demult,
Mă gâtuie orașul ca pe un miel fragil,
Am uitat cum miroase busuiocul,
Dar ochii mi-au rămas de copil.

Îmi scrie mama "Ți-am făcut mormânt,
că nu se știe ce și cum și când,
tu chiar dacă te ții în Bucureșți,
știu eu cât de străin și singur eșți.

Mașinăria morilor de apă,
Biserici părăsite de atei,
O mai aud în somnul meu cum sapă
Și încărunțesc de dorul ei.

Eu ţi-am cerut friptură mai prăjită,
Iar tu mi-ai dat răspunsul: Bine, vită.
Acum sunt nevoit să ţi-o... întorc
Căci eu strigasem după tine: porc!

Spui că eşti "indispensabil",
Asta-i comedie bufă:
Orice om este amabil
Şi atent cu aşa... rufă!