Adina Speranta - poeziile altor autori

Venea o seară moale ca mingiile ce ni-s
aduse din afara terenului de tenis.
Și chiar terenul însuși părea curbat în arc,
cărămiziu și umed în spate de parc,

A voit în ape să nu pice
Pasărea lovită de alice
Și-a zburat peste mărimi campestre
Până-n pragul camerei de zestre

În curtea catedralei ce-i
La capul șinelor ferate,
Zac risipite pe alei
Clopotnițele colorate.

Armura descheie-mi-o iute,
E-un uliu de iulie-n cute,
Și-n arșiți, în cuiburi piezișe,
Nătângi, să visăm netezișe.

Fin aer din amurg pudrat
Mânjind contururi crenelate,
Ascultă-mi inima: a stat
Și stă să-nceapă iar a bate.

Nu-ți pierde cumpătul. Cetatea
Decolorată ne-a-nșelat:
Străzile, turlele, etatea
Sunt parcă dintr-un alt veleat.

Trec lemurii în flanc câte doi:
Cete sumbre, de valuri atrase.
Dacă fac niște pași înapoi
Mă cuprind dimineți somnoroase.

Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate!
Destul atenieni! Sunt numărate
Acele vise ce vor tălmăci
Lugubrul roiului de zi cu zi.

Suntem cu toții niște negri cai:
De dimineață izgoniți din rai,
Și galopăm printr-un oraș
Necunoscut. Galopăm năprasnic, galopăm iabraș,

Aveam tiară, sceptru. Părând nici că le pasă
Mici animale roșii îmi mișunau prin casă.
Vin suitor, de aur, turnat-am în potir
Și pleoapa ridicat-am privind la patrafir