Adina Speranta - poeziile altor autori

De unde a izbutit Dumnezeu să adune
În aceste culori atâta minune?
Poate-a pus urechea pe inima ierenilor şi le-a furat
Mătăniile încărcate de taine, la care nu s-a mai umblat.

Graiul nostru de la Iara
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude

Printre tufe tunse și ronduri tăiate
A-nceput să coboare pe neașteptate
Escortă de cavaleri, în piața gării, ovală,
Cu peroane nostalgice-n spate de catedrală.

Jos, în uriașa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foșnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună

Era o dimineață precum toate,
Treceau, la fel, tramvaie dungate
Ca niște porci mistreți domesticiți,
Și negre diligențe cu bandiți.

Miezul nopții. Dincolo de rampă
S-au aprins brațele terminate cu lampă.
E-o clădire albă până la stele
Cu dentiști în alb și clești de oțele,

În laptele dimineții aceste
Din orașul climateric cu însușiri alpestre
Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină.
Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un glob de lumină

În miez de cozonac, miez de șofran, -
E-un târg burlesc cruțat de Ginghis Han.
Să nu mi-l strici: alunecă ușor.
Ce mers barbar ai și nepăsător!

Mai făcând o milă,
Mai luând o măslină,
Aristotel ajunse să vină
Acolo unde nu avea de ce veni

Lăsați aici balerca fără toartă,
Din gol, privirea să-mi înfig în artă.
Și, când de zmalțu-i orb voi obosi,
Să-i beau poșirca din afuzali.