Poezii despre Adevăr:

Agent strǎin
În trupul heraclitic,
Spiritul trist
Viscere stǎpâneşte,

Floarea,
Star de primǎvarǎ,
Zace singurǎ-mpietritǎ
Ca o iarnǎ

Despletite gânduri vii
Tropǎie printre suspine
Cǎ nu-ţi vine
Sǎ le ţii

Eu visând, mereu, aşa pe furiş,
m-am înrobit de tine, Domniţă;
mi-am lăsat harul, uneori pieziş,
tot adăstând să-mi dai guriţă.

Jos,
Sub picioarele mele,
Obosite de atâta alergat,
Odihneşte o umbrǎ neagrǎ,

ritualul cetăţii
umărul impregnează de sacru
atingerile de lucruri
decojeşte-mă din cămaşa ploii

Iar când dă să drămuiască
timpul le cam ia din toate
de pildă eu port o mască
pe care nimeni nu poate

Dragi tovarăși și tovărășoaice
cât mai rezistați încă pe buk
dezbrăcând sau nu pufoaice
știe frunza cea de nuc

Nu mi-am propus
Vreodatǎ
Sǎ fiu un spectator
Al vieţii mele,

* Mirelei Bănesaru *


vrem doar lucrurile comune