Voicu Mirela - creaţii proprii

Uneori, cuvintele se ingroapa in taceri Si mangaierile in zambete! Atunci, fericirea ma da de gol Si-ti ating cu buzele arse mana! E atat de frumos, incat ma impiedic de vise Si cad in cursa pacatului... Sarutandu-te simt cum picuri in mine otrava dorintei! Plec pe carari tainuite purtanandu-mi povara... O scoica intr-o mana de lut, Imi ghiceste destinul:condamnat la iubire! Cat de grele sunt lanturile tacerii, Si tu , ai plecat fara sa rupi macar nicio zala!

Iata,obsesia mea:Usa era intredeschisa...Se-aratau femei ce purtau in brate, Gaini legate cu sfoara rosie.Dormeau, toate tavanele!

Sa ne mai pierdem inca o data Pe viata as fi condamnat - As fi minerul peste care O galerie-n mina s-a surpat Cu tot trecutul detonat in spate Chemandu-si ambulantele in gand, Sa-si puna inima la loc Fiind doctor si asistenta rand pe rand- Si doar o voce cu o mana-ntinsa Ce intr-o migrena in creier sta zidita, L-ar mai putea aduce inapoi Ca pe-un marfar din gara bantuita!