Poezii despre Viaţă:

Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer şi pământ,
opreşte trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Şi, cald, culese sufletul Mariei.

Cine oare a murit
În oraşul’ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol

Mă feream de șuncă, de șorici cu unt sărat,
să nu se adune pe șolduri,
sau prin alte locuri
care nu ar fi scăpat de vederea ascuțită a vânătorului

simplitate-
floarea c-un parfum discret
de la poarta Raiului.

Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.

Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.

Programul
…
Ce-i viața asta oare? Spectacol pus în scenă
de-un demiurg nebun? Iluzie perenă, luptă în arenă,

Din cioburi de lumină
O umbră ce suspină
Își face diademă
Știind că se destramă.

Aproape
…
O lume sieși plină, defectă și pocită,
Pândită de-o felină, în beznă tăinuită,