Poezii despre Viaţă:

Comuna mea cu leat pierdut în ciaţă,
Cu linişti mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineaţă
Te năzăresc îndepărtată şi umilă.

Feţi frumoşii, harapii, călăii,
broscoii, ţînţarii, dulăii
veniră la mine’n pridvor
din toate ghiocile lor.

Funerar, mormânt de piatră
Un coșciug și o prelată
Stau ascunse în mormânt,
Iar eu mă amuz ascultând.

Sunt doar valuri, care bântuie neîncetat,
În locuri îndepărtate, parcă nemișcat.
În viața de om, valurile nu dorm,
Ci trec prin ocol și bat în sufletul gol.

Timpul nu iartă...
Fii frumusețea-n faptă,
Fără răsplată!

Îmbrățișarea naturii umane
Am îmbrățișat cireșul pe după soare
și el mi-a șoptit ritualic:
din frunze, fii trup, am o foame de raze ca de lup,

Știind de drum
șovăie în fiecare baltă de miere trecătoare.
Speranța este o a doua viață
paralelă cu mijlocul, în calitate de dușman.

Parcarea
…
Dac-auziți cumva cum c-am murit,
Nu credeți, nu veniți la-nmormântare

Apocalipsa

Lumea se schimbă
Moartea se plimbă

Să bem, prieteni, mult şi anonim,
hârdaie cu vin roşu ne adastă,
la urma urmei tot ne poticnim
şi ni se culcă greerii în ţastă.