Valery - creaţii proprii
- E frumos șși trist, în înserări...
E vânt, pe alocuri...
Glasul focului, codri adânci
și fuga spre lumina
ce dăinuie
- Oprește destrămarea
Oprește, mamă, orologiul acesta
născocit de un nebun.
Auzi ticăitul?
Din când în când, o femeie naște,
- Să mai aștepți un înger
Zadarnic mai aștept
un înger,
să-mi deschidă ușa
de ninsoare.
- Acest alb
Ca o Insulă Albă, pierdută printre cețuri,
e acest ochi care veghează.
În adânc de memorie, celălalt ochi,
cu mult mai vast,
- Într-o cămașă albă, de pânză tare...
Și cineva a strigat: ”Dar eu sunt zeu,
și zeii nu mor niciodată”.
Și mulțimea s-a uitat la el – ca la un nebun.
Eu n-am râs, n-am plâns.
- Un albastru neclintit
ca o noapte înrămată
e această aducere
aminte;
uneori, o tresărire razantă
- Să deschidem fereastra, suflete...
M-am apropiat de fereastra ta, suflete,
să văd ce mai e pe acolo,
prin ungherele tale,
când zilele își aruncă ,una alteia, cu praf în ochi.
- Să-ți caut măreția
În arta ta, aș vrea să mă inițiez, adorat infinit,
cu toate privirile ațintite către lume, cu picături
de extaz,
alunecând silențios, în limitatul din mine.
- Să plec...
Să plec, îmi spui...
când livezile abia au înflorit,
și mii de fluturi se scaldă
în lumină?
- Cu aripi mari, în primăvara asta...
În primăvara asta, fără seamăn, e-o conspirație
între verde și albastru;
se înfrățește ziua, cu tot ce-i gând și necuprins,
cu ochiul ce se-ncrede, și iată, în florile

Distribuie acest autor: