Trp - creaţii proprii

Nu vreau senzații
Intoxicante-n goliciunea lor

Dați-mi idei să mă-nconjoare

Tăcerea
cea mai dulce melodie

Nescrisul

Stau și mă întreb, femeie
cum de nu am obosit
amândoi săpând abisul
ce ușor ne-a despărțit

Ancorată în x si y
lumea-i plină de virgule
ancorată în sine
lumea a uitat de Tine

Singurătate, tu, pasăre mică si urâțică
te-am găsit abandonată și de toți hulită

Privind cât de mult cu mine semeni,

Da, privesc la altul și eșecul lui mă îmbărbătează
Da, nu-mi respect datoriile și sper nimic să nu se vază
Da, profit și manipulez
Da, rău pe altu vorbesc de mi-a greșit

Suflet, suflețelul meu
ce mi te-a dat Dumnezeu

eu sunt mic, tu ești prea mare

Să mai ai tu rost poezie?

Să fi fost rostul tău lumea a schimba?
Sau ecouri pe timp călare să așezi

Iară! timpu-i la galop,
Găsind mintea, ființa si condiția la troc.
Zarva-i mare!
Idei, frici, plăceri, minciuni și adevăr, schimbă între ele