Relu - creaţii proprii

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereților

De sub plapuma de nori a zilei
canalele își scot ușor
picioarele în noapte
lacrimi roșii de asfințit

Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniştirii
le mângâi penele

Mi-ai luat papucii de casă
desculţ pe gresia rece şi murdară
te văd crescând din crăpăturile ei
încerc să te smulg

Duminică 5.59 AM
bocancii își molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba

Trebuie să curăţ petele de sânge
din interiorul pantofilor
ţi-am spus să nu încerci
să te sinucizi în mine

În dezbrăcările nopţii
suntem două stele
rază în rază
fugim sub fusta noroasă a mamei

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
(trebuia să-mi montez sistem antiincendiu)

Îmi zâmbeşti iar
din colţul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil

Aștept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră și al doilea