Relu - creaţii proprii

să ne iubim de la suflet la suflet
când despărțirea pândește din spatele draperiei urbane
încolăciți ca șerpii în jurul păcatului
să închidem strada noastră

dezlipește posterul cu eroi îndrăgostiți
e cojit pe margini
lasă porumbelul ud și înghețat
să respire cu mine sub pene

ocolesc băltoacele ploilor de vară
braț la braț cu sora cenușăresei
degetul piciorului stâng îmi sângerează
am încercat să port sandalele sfântului Pavel

o culoare nebună și proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereții
secției de psihiatrie

Doamne
ce vrea femeia aceasta
de la un poet
să rupă o frunză

cu râsul tău aspru de șmirghel
mi-ai jupuit pielea
să-ți scrii pe ea testamentul unei iubiri violate
într-un gang al adolescenței

Cerul își trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna își mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanței urlă moartea

îți dai seama
ce ușurat mă simt

m-am ascuns cât am putut

La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereții tremurând se cojesc de vopsea
și plâng cu mine
din negru