Poezia - creaţii proprii

Ne plimbăm prin oraș să admirăm
turnulețele caselor vechi
Și mă întreb
dacă nu erau la vremea lor

Piața Muzeului
plină de fețe de toate vârstele
La toate mesele
cafenelelor și restaurantelor

Mesteceni arzând
sunt femeile
la vreme de toamnă
Citesc din lirica feminină

Căminele studențești
Locuri ale extazului și angoasei
Pierzanie și transfigurare
sunt deopotrivă

Plimbările melancolice
în Grădina Botanică
Acolo unde timpul
întârzia să se împlinească

Sufletul meu a coborât
în trupul său de împrumut
la Baia Mare
Cu gândul că se va întregi

Orașul
Visul albastru
al copilăriei mele
Singura realitate pe care

De când cu iubirea
am renunțat la bețiile
ce ne umpleau de romantism
Deși Clujul este

Plutim peste oraș
Ca două clopote ce vorbesc
Limba lui Dumnezeu
Nu mai sunt nici eu

Aici vreau să te iubesc
Printre clădirile vechi
ale Clujului de altă dată
Printre blocurile comuniste