Panait Gabriela - creaţii proprii

Lasă-mă să te privesc
Dintr-un colț de cer tăcut,
Să fiu steaua căzătoare
Ce în praf s-a prefăcut,

Amintiri

Un trandafir strivit sub călimară,
Sub lacrima greoaie din priviri,

Ce gânduri te frământă de eşti aşa tăcut?
Se-aprinde luna-n zări prin cerul nevăzut.
Ce teamă îti apasă iar ochii-ntunecaţi
Ce se topesc în mine şi plâng înlăcrimaţi?

Iluzii


Vântul spulberă zăpada

Dacă ți-aş spune cum plouă în mine,
Cum mă doare prezența ta uneori,
Te-ai mai întoarce iubire la mine,
Dacă ți-aş spune,, te iubesc "până-n zori?

În inima iernii

În inima iernii te simt,
Mai rămâi într-un fulg de zăpadă!

În palma nopții se destramă zarea,
Fâşii de cer se risipesc agale,
Pe geamuri aburite se lasă înserarea
Când fulgii de zăpadă se cern peste cărare .

Univers necunoscut

În care univers ne-am întâlnit
Străini ca două stele pe un val

Mai ninge-n geamul meu de când te strig,
O veşnicie parcă a trecut!
Mi-e dor de noi şi mi-este tare frig
Simțind în piept un gol necunoscut.

Mai lasă-mi pădure doar mie tacerea
Şi paşii uşori ai vântului trist,
Iar freamătul cald să-mi aline durerea,
Simțind melodia unui vechi pianist!