Poezii despre Pace:

Vreau morbul hibernării să mi-l sugrum c-o sfoară
Pe care-am înșirat zestrea de pânze albe,
În piept, o turturea bocește-o primăvară
Ce zi de zi adună îndoliate salbe.

Fiecare chip poartă o stea,
fiecare glas își țese chemarea.
Diferențele nu ne separă,
ci ne dau aripi să privim în zare.

Într-o lume plină de întuneric,
el caută căi de lumină.
Nu strigă, nu lovește-n scut,
ci lasă pacea să se-adune.

motto:
„Pacea începe cu un zâmbet".
(Maica Tereza de Calcutta)

Fântâna strânge-n jgheab culori de soare,
Iar în văzduh se leagănă-o baladă...
Se-ntoarce vântu-n sine, să își vadă
Magnifice aripi, strălucitoare.

Închiderea ușoară a pleoapelor,
Undele gândurilor pe suprafața apelor,
Desface brațele dorinței de zbor
După care dureros de tare mi- e dor.

Motto :
"În Dunăre şi Rhin va veni să bea
Camila cea mare, şi nu e pocăință.
Ronul va tremura mai tare decât Valea Loarei

Pace-n țară vrem să fie,
De război noi să nu știm,
A noastră copilărie
Mai departe s-o trăim.

Oglinda sufletului meu...
Mă uit la tine mai mereu
Și văd departe în străfund
Sclipirea păcii ce- o ascund.

Un stol de gânduri învechite,
Prea se-nălța, din hău, să zboare,
Să-și lase umbra peste soare,
Cu freamăt de aripi rănite.