Oli4072 - creaţii proprii

Sunt un cavaler cu sabie și scut,
Am venit ca să te apăr, nu să discut.
Sabia mea a trecut prin foc și pară
Și sunt pregătit să fac asta a mia oară.

Se face dimineață, mă trezesc.
Sus în picioare, încep să gândesc,
La ziua de ieri și încerc să stabilesc.
Dacă ceea ce am făcut a fost omenesc.

Văd oameni o droaie,
Toți stau în convoaie,
Prea multe tărăboaie,
Nimeni nu face o laie.

Din pântecul haosului omul s-a născut,
Cu focul în mână și sufletul căzut.
Crede că-i zeu, dar e doar un blestem,
Ce-și sapă mormântul cu fiecare sistem.

Un pas nespus, mă apasă,
Un cuvânt făcut, mă atacă,
Un cântec frânt, mă inspiră,
Un dor purtat, mă cară.

Aud strigăte de luptă, nu văd vreun războinic.
Mă ridic din pat să caut, dar e zadarnic.
Încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat,
Timpul trece repede, uit pe unde am umblat.