Oancea Aurel - creaţii proprii

Ce primăveri frumoase am avut! La tine
Veneam – îţi aminteşti? – în zilele-nsorite
Şi poarta, scârţâind, îmi anunţa sosirea.
La geamul tău erau muşcate înflorite.

Auzi!...
Acolo sus,
Sub foșnetul stelelor,
Unde vântul

Sălbatec trece vântul prin pomii dezbrăcaţi!...
Afară-i trist, iubito, şi toamna-n agonie
Aruncă frunze moarte pe strada mea pustie.

Seară de septembre, parfumată
De căderea frunzelor pe-alei,
Ai venit, frumoaso, ca şi altădată
Şi-ai adus pe boltă nouri grei.

Paşii timpului se pierd pe coridoare,
Somnul a-ncetat de mult să-mi dea târcoale.
Nişte file zac pe masă,-n aşteptare,
Lângă vaza cu flori artificiale.

(imitație de stil Ion Minulescu)


În seara-n care te-am pierdut -

Privirea mea tot orizontul l-a cuprins –
Eu nu mai ştiu nimic de tine, nu mai ştiu…
Caişii noştri-au înflorit, apoi au nins,
Nu mai puteau s-aştepte, e deja târziu,

N-am pus azi-noapte pleoapă peste pleoapă,
Am stat cu ochii ţintiţi în plafon
Tot aşteptând ca ziua să înceapă.
Cam pe la patru-am aţipit un pic,

Floare tristă şi frumoasă, floare
Aruncată-n colbul din cărare,
Din iubire fost-ai dăruită,
Dar te stingi sub soare, ofilită.

O clipă, doar o clipă-am auzit
Suava-ţi şoaptă susurându-mi lin,
Ca o chemare, şi-atunci am simţit
Că sufletul de tine mi-era plin.