Nelu Preda - creaţii proprii
- Vis
Să te sărut, în fulg de nea m-am transformat în vis,
Că ești sublimă, îmi spunea ceva din paradis,
Apoi spuneai că mă iubești cum te iubesc și eu;
Era ceva ca din povești, ceva plăcut și greu.
- De ziua ta
Astăzi e ziua ta iubite tată
Alți ani mereu sărbătoream
Acum e doar o zi îndurerată
Cu candele aprinse lângă geam.
- Am pus o steluță-n brad
Am pus o steluță-n brad, diamant strălucitor
Între fulgii albi ce cad din perdeaua norilor.
Și ți-am dedicat-o ție cu iubire și cu drag
Viitoarea mea soție care mă privești din prag
- Rondelul frunzelor ce cad
Cad frunze cum au mai căzut
E toamnă iar în emisferă
Peisajului ele conferă
Tristețe cum n-am prevăzut.
- Of, țară!
Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște
Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște
Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze;
S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze.
- Ploaia de toamnă
Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timpu-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.
- Rondelul crizantemei
Tu înflorești când bruma vine,
Culorile îți sunt divine,
Petalele par limbi de viață -
Bruma ce cade nu le-ngheață.
- Rondelul îngerilor arși
Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării,
Stârnind șuvoi de lacrimi, pe tot întinsul țării.
Erau atât de tineri, frumoși, deștepți, cuminți,
O, Doamne, cum n-auzi atâtea rugăminți?
- Rondelul toamnei
E iarăși toamnă-n urbea noastră
Cad frunze ruginii pe-alee
Dar a-nflorit o azalee
- Sonetul credinței
Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.

Distribuie acest autor: