Narcispurice - creaţii proprii

În lumina chioară a nopții
mă izbesc de poarta sorții.
Ricoșez
in fața Lunii.

Parcă-l văd:
Dl. Creator
legat, veșnic, cu ceară;
dopuri în urechi -

...
din demult
îmi aduc aminte
de ce-i înainte!

Horea, Cloșca și Crișan;
un țăran, un altul și-ncă un țăran.
În juru-l-e furia neamului de moți,
ai dacilor războinici, strănepoți.

* nu vână, contrara arterei
pe sens respirator. Nu!
dorința de-a fi evaporată
-nainte de-a atinge lacului luciu'

(!!!)
Sătul;

orice

Sânt ferestre!

din cleștele
înjurăturilor mele

L //soarelui//
de Prut!...
L-am avut,
nu l-am avut.

I

Hai să vorbim
despre moarte!...

- către Ioana -

Nu-ntotdeauna
poți vedea Luna!