Acasă
Mmitea - zicători adăugate

Mmitea - proverbe adăugate

Creaţii proprii | Poeziile altor autori | Proză adăugată | Proverbe | Translations |

Distribuie aceste proverbe:

Dorința lui Dumnezeu pentru noi toți este să avem dorințe, vise și viziuni.

Dintotdeauna, Dumnezeu te cheamă la aceeași credință, care este simplă ca credința unui copil.

Primește viața prin credință.

Dacă poți crede, poți și iubi.

Cei ce poatră credință în suflet primesc cu inima deschisă tot ce le aduce viața.

Raiul se deschide pentru tine când te conectezi cu tărâmul divin.

Dumnezeu este cel care ne ține în legătură cu ceea ce se întâmplă pe tărâmul invizibilului.

Cultivă-ți credința pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu în moduri pe care nu le-ai cunoscut până acum.

Pe Dumnezeu nu îl poți pune într-o cutie ”box”.

Dumnezeu comunică cu tine mai mult decât tu vrei să comunici cu El.

Dumnezeu oferă daruri prețioase copiilor săi, noi doar suntem prea ocupați ca să le primim.

Ceea ce este anormal pentru minte este normal/natural pentru Dumnezeu.

Dumnezeu este foarte creativ, ne vorbește în multe limbi și în multe feluri.

Somnul este momentul în care Dumnezeu poate vorbi cu tine fără întrerupere.

Dumnezeu îți vorbește întotdeauna, dar uneori când ești prea ocupat, prins în propria minte, îți vorbește prin vise.

De unde știi că un vis /o dorință este dată de la Dumnezeu. Va avea un impact durabil asupra ta.

Uneori avem nevoie să ne luăm inima în mâini și să ”walk-in raw Faith”!

Nu te îndoi niciodată de învățăturile lui Dumnezeu. Aplică-le cu încredre.

Indifirent prin ce treci în viață păstrează-ți încredrea în Dumnezeu.

Poziționează-te în credință, clădește experiențele tale prin cuvântul lui Dumnezeu.

Cura Animarum - Grija noastră pentru suflet este diferită în scop față de cele mai moderne practici de psihologie/psihoterapie. Nu este vorba despre schimbare, ajustare, fixare sau transformarea noastră în persoane sociale perfect adaptade condițiilor create de modernitate. Cura Animarum cu care te-ai născut nu-i pasă de ideea de succes sau perfecțiune. Nu caută idealul existenței fără probleme. Mai degrabă rămâne aproape de tine în orice situație a vieții de zi cu zi. Te ține în contact cu Sufletul. Te ține conștient de prezența sa/ta în suferință sau fericire.

Ai încercat vreodată să privești oamenii cu ochii sufletului. Să îi asculți cu urechile sufletului. Să le dai buna ziua din spațiul sufletesc, nu din spațiul minții.

Suntem născuți pentru a fi curatorii propriilor noastre suflete. A ne asuma această responsabilitate înseamnă a ne lua în serios sufletul și a-l face parte din fiecare zi trăită.

Fiind prinși în vârtejul minții uităm să arătăm respect propriului suflet în timp ce se învârte prin labirintul vieții noastre.

Fiecare om are Cura Animarum proprie.

De la naștere și până la moarte, la boală sau în situații de criză, fiecare om răspunde propriului suflet în felul său.

Cura Animarum - ne naștem cu responsabilitatea de- avea grijă de suflet.

Pentru a ne înțelege pe noi înșine și pe cei din jur e nevoie să punem sufletul în centrul vieții noastre.

Avem nevoie de o lume centrată pe suflet.

Sufletul e la mijloc; ține împreună mintea și corpul, ideile și viața, spiritualitatea și lumea.

Mintea tinde să o apuce pe calea ei astfel încât pare să nu aibă relevanță pentru lumea fizică. În același timp, lumea materială ne absoarbe până uităm cu totul de spirit. La un moment dat doar suferința cauzată de aceste două ne mai întoarce atenția spre suflet.

Trăim vremuri de diviziune profundă: mintea este separată de corp, spiritualitatea în contradicție cu materialismul. Cum ieșim din această separare? Avem nevoie de o a treia dimensiune care este sufletul. Sufletul reunește cele două aspecte astfel încât reușim să păstrăm tot-întregul.

Gândirea întotdeauna a fost parte din problema separării de suflet.

Avem nevoie în viață să ne deschidem inima pentru a aduce imaginația în zonele care au fost lipsite de ea.

Sufletul se află la jumătatea distanței dintre înțelegere și inconștiență, iar instrumentul său nu este nici mintea, și nici corpul, ci imaginația.

Adevărul este că nimeni nu îți poate spune cum să-ți trăiești viața.

Nimeni nu cunoaște suficient de bine secretele inimii pentru a le spune altora cum să-și trăiască viața.

Pentru a fi sănătoși psihologic avem mare nevoie de o practică spirituală; în același timp, o practică spirituală excesivă poate crea un comportament care să ducă probleme psihologice. Prin urmare, pentru a menține o balanță între spiritualitate, psihologie, și suflet avem mare nevoie să înțelegem interacțiunea dintre acestea.

Îndepărtează-l pe Dumnezeu și lumea se va confrunta cu nebunia psihologică.

Lucrezi cu ceea ce este în suflet, decât cu ceea ce ți-ai dori să fie.

Când încercăm să evităm greșelile și eșecurile trecem prin viață fără să atingem sufletul, fără să-l cunoaștem.

Când îți onorezi sufletul și ai grijă de el așa cum este primești înapoi ceea ce a fost respins.

Când privim sufletul cu o minte deschisă, începem să găsim /citim mesajele care se află în simptomele sufletului. Doar așa începem să înțelegem nevoile noastre sufletești și valoarea lor.

Când oamenii observă căile sufletului, și cum ele se manifestă sunt mai degrabă îmbogățiți decât sărăciți.

Este uimitor modul în care oamenii cred că vor fi mult mai buni fără de lucrurile/obiceiurile care-i deranjează.

Responsabilitatea noastră cea mai mare ca oameni este să respectăm și onorăm simptomele sufletului.

Observarea sufletului este ca și cum ai ține ochii pe o oaie care rătăcește când paște.

Ca să putem îngriji sufletul avem nevoie să cunoaștem căile sale.

„Sufletul” nu este un lucru, ci o dimensiune a ființei noastre care ne ghidează să ne cunoaștem pe noi înșine.

Profunzimea și valoarea vieții vine odată cu împlinirea sufletească, nu cu bunăstarea materială cum se crede de altfel.

Mintea își desenează harta propriei călătorii, iar inima își trăiește propria călătorie.

Cea mai mare descoperire făcută de om a fost și rămâne momentul când s-a rugat pentru prima dată.

Începeți ziua cu o rugăciune. Rugăciunea este o modalitate de a intra în Sinele propriu.

Dacă ne rugăm e bine să înțelegem ce facem în rugăciune. Lumânările, ritualurile sunt pentru a ne condiționa spre rugăciune, a ne invita. Însă, ceea ce funcționează cu adevărat când ne rugăm este: straturile minții conștiente și inconștiente încep să interacționeze între ele.

Puterea omului constă în a-și da seama de anumite adevăruri.

Ritualul este o modalitate de a restaura energia fizică, psihică, și spirituală.

Dragostea este cea mai înaltă lege.

Expresia lui Dumnezeu este lege. Suntem creaturi ale legii. Legea egalizează totul.

Cea mai mare iluzie a vieții este crezul că avem o singură viață.

Sufletul tău are o agendă de viață diferită decât Ego-ul tău.

Prin dreptul de a ne alege calea în viață, schimbăm întregul sistem de relații în societate.

„Copilul magic”, și „Copilul rănit” devin mereu cea mai bună echipă.

În viață ai mare nevoie să-ți cunoști valorile!

Să vorbești toată ziua la televizor despre ”boundaries” nu înseamnă că deviim valoros.

Când ai valori bine definite nu mai ai nevoie să-ți setez la tot pasul ”boundaries”.

Oamenii sunt fobici de angajamente/jurăminte, ”commitment ” , dar nu se cunosc pe ei însăși, nu știu ce este în interiorul lor.

Deși astăzi oamenii se zbat pentru confort, Confortul nu este o valoare ci un moft.

Astăzi oamenii sunt mai confuzi ca oricând pentru că nu își cunosc valorile personale și nici valorile esențiale.

Odată ce am lăsat în urmă tot cu ce mă identificam până atunci, drumul meu a mers înainte

Uneori simțim că nu suntem suficient de buni sau suficient de calificați pentru a oferi sau primi dragostea.

Există întotdeauna oameni pe care îi iubim, și oameni care ne iubesc.

Chiar dacă nu e trăită în perfecțiune sau conform așteptărilor, fiecare zi este o binecuvântare.

Bunătatea se naște și trăiește în fiecare moment /om/lucru pe care îl acceptăm.

Sunt conștient de faptul că atunci când Accept toate momentele fără a clasifica, analiza îmi creez deschidere în inimă.

Lasă răul să curgă, pădurea să înverzească, florile să înflorească, ... lasă viața să se întâmple fără concluzii.

Indiferent de ce zic criticii fiecare poet are cititorii săi, și fiecare cititor are poetul său.

Conștientizarea apare când ne dăm seama de inutilitatea alegerilor.

Conștientizarea nu rezultă din lupta pentru a fi conștient.

Când sângele îți țipă-n vene nu te duce în mijlocul pădurii.

Sunt sălbatică ca o floare de pădure și liberă ca un vultur.

Rugăciunea ne amintește de noi/ Sine/Suflet, nu de experiență.

Rugăciunea este o cale de a conștientiza , de a ne aminti.

Indiferent prin ce trecem în viață niciodată nu suntem mai puțin decât ceea ce ne-a fost menit.

Prin repetare ne amintim de noi înșine, de Sinele adevărat.

Cel care se oferă să conducă spre adevăr și condusul, ambii sunt o iluzie.

Nu există un standard sau regulă care să te ghideze spre adevăr.

Cum apa curge în albia unui rău așa propriul adevăr curge prin tine.

În realitate nimeni nu poate conduce pe altul la adevăr, pentru că adevărul este infinit.

Nimeni nu-ți poate spune cum să găsești adevărul. Viața cere să-l găsești tu singur, prin tine.

Adevărul este un ținut fără drumuri.

Când practica Bunului Discernământ lipsește în viața noastră vom căuta să imităm anumite modele.

Dacă te simți prins în cercul Disciplinei de sine întreabă-te: de ce sunt preocupat de dorința de a mă disciplina continuu?

Libera gândire se naște prin practicarea Bunului Discernământ.

Doar când devenim conștienți că acționăm conform unui patern se va naște Discernământul.

Goliciunea interioară se naște din dorința de-a acționa conform unui patern, model.

Viața nu este simplă când acțiunile se nasc din idei preconcepute.

Devenim robii disciplinei habituale fără să ne dăm seama că doar prin practica Bunului Discernământ se cultivă confidența de sine.

Cel mai trist lucru în viață este că din copilărie suntem disciplinați dar nu învățați să Discernem.

Cel mai greu lucru în viață este să fim liberi de ideea - Disciplină de sine.

Atunci când acțiunile noastre se nasc din Discernământ, nu va mai fi nevoie de disciplină de sine.

Golul interior se naște din ideile/certitudinile care le deținem despre; cum lumea ar trebui să fie; cum noi am trebui să fim.

Disciplina de sine va exista atâta timp cât există dorința de a umple un gol în tine.

Vei practica disciplina de sine atâta timp cât acțiunile tale sunt controlate de dorința de a te conforma.

Înainte de toate învață să saluți vecinii, sătenii, cunoscuții nu pretinde că nu-i vezi.

Înainte de toate învață să Mulțumești.

Cea mai serioasă problemă de astăzi din lumea occidentală este să ai o persoană de încredere în viața ta!

Astăzi neîncrederea se globalizează mai repede ca oricând, și orice.

Problema cu umanitatea este că nu știm exact unde a început rănirea, suferința.

Autostima este despre valori intrinseci!

Există o ordine naturală a emoțiilor noastre: furie, frustrare, frică, anxietate, vinovăție, rușine, auto-condamnare, tristețe, depresie, --- apoi găsim semnificație, valoare de sine, siguranță, libertate, fericire, mulțumire de sine, recunoștință. pentru toate.

Există o ordine naturală a emoțiilor noastre.

Astăzi, cu toții suntem provocați de marii manageri și corporații să acționăm în mod fățarnic, adică pe limba lor ”civilizat”.

Practicăm fățărnicia ca politețe.

Se zice că tragedia în viață se trage de la omul cu două fețe.

Recunoaște ce este adevăru!

Caută în fiecare zi un motiv de Mulțumire!

Toți oamenii sunt ființe umane la fel ca tine, care au procese interne la fel ca tine!

Cu toții avem puncte tari, puncte slabe și sensibilități.

Întreabă-te dacă felul în care te-ai definit îți servește la ceva ?

Oamenii acționează în conformitate cu ceea ce cred că sunt.

Până aflăm cu adevărat cine suntem, ne vom defini în multe feluri; unii oameni își trag identitatea din profesie sau cultură, rasă, credințe, ceea ce au, sau fac . Apoi, acționează în conformitate cu ceea ce cred ei că sunt.

Ne putem defini prin intelectualizare, dar nu acesta este răspunsul

Identitatea creată în capul nostru nu este răspunsul.

Să descoperi cine ești va dura ceva timp.

În viață Congruența se găsește doar prin Adevăr. Puneți întrebarea: Ce este adevărat pentru mine?

Nu putem fi congruenți în viață dacă acționăm pe baza a ceea ce gândim, simțim, credem sau opinii.

Unii dintre noi se vor defini prin ceea ce gândesc, în timp ce alții prin ceea ce simt. Unii prin ceea ce fac, posedă/au, comportament, crez sau opinii.

Poezia - nevoia de eliberare internă.

Dorința este o forță motrică.

Să aducem o schimbare în viața noastră avem nevoie ca dorința de schimbare să fie mai mare decât dorința de a rămâne la fel.

Acționăm și ne comportăm întotdeauna conform cu ceea ce credem că suntem.

Tindem să credem că suntem ceea ce oamenii cred despre noi. Ce cred alții despre noi nu este neapărat adevărul, pentru că în realitate nimeni nu poate fi în papucii tăi.

Stima de sine nu este problema. Problema este lipsa de Claritate.

Omul crește când își dă voie să fie gânditor liber!

Atâta timp cât gândim/acționăm bazat pe stereotipuri nu există progres în gândirea noastră, dar nici în acțiunile noastre.

Continuă să te miști spre ceva! Poate fi un copac, un deal, un râu, un munte o pădure, un om, un scop, ... o rugăciune, un om care are nevoie de tine, o pasăre, ...

E bine să ne îndreptăm atenția spre ceva ce ne place să facem, chiar și dacă acel ceva pare a fi foarte simplu și nesemnificativ pentru ceilalți.

Câți oameni ai în viața ta în care ai încredere. Consideră-te cel mai norocos om, dacă ai unul.

Calitatea vieții este întotdeauna determinată de calitatea relațiilor pe care le păstrăm.

Poate o să ai acces la multă informație, și multe metode însă nu uita să integrezi în viața tot ce ești și tot ce experimentezi. Transformarea se va întâmpla prin Acceptarea de Sine.

Vedem lucrurile așa cum le vedem. Aceasta este percepția noastră și trebuie să facem pace cu ea așa cum este. Abia atunci va avea loc schimbarea.

Tot de ce ai nevoie este deja în tine. Depinde de tine cum îți dai voie să intri în armonie cu lumea ta interioară.

De ce uneori in viață ne blocăm starea, creativitatea, motivația? Nu acordăm suficientă atenție în ce direcție vrem să mergem.

Suntem cei mai de succes în a ignora realitatea, și nicidecum nu vom trata asta ca un defect, ci ca o realitate.

Începem să ne vindecăm atunci când încetăm să ne justificăm durerea și suferința.

Ceea ce credem ne poate ține prizonieri pe tot parcursul vieții.

Este SuperEgo-ul care joacă rolul omului slab și neajutorat, respinge calitățile înnăscute, sau talentul înnăscut fără să-i ofere sufletului bucuria bine meritată.

Acordă fiecărui moment atenția, angajamentul și onestitatea de care are nevoie.

Uneori spiritualitatea poate fi folosită ca o formă de evadare sau evitare a realității: durere, dificultăți, probleme, frică, ...

Azi spiritualitatea a devenit o modă. Observă dacă devii spiritual pentru a evita aspecte de sine sau ale vieții.

Omul vrea să-și creeze propria ordine. Cum aceasta interferează cu natura?

Omului îi este greu să înțeleagă că acesta este un univers bine ordonat.

Critica se naște din tendința de a exagera.

În fața criticului sau al celui care te laudă contează un singur lucru; răspunsul tău.

Viața nu este determinată de ce avem, dar de cum relaționăm cu oamenii.

Nimeni nu stă bine în izolare.

Ce înseamnă să fii Om? - Nu poți supraviețui de unul singur:

Studiile arată că omul cu depresie se plânge de una de alta însa asta nu-l încurcă să trăiască o viață lungă.

Fiecare din noi este un croitor iscusit.

Părțile nerafinate le vei lăsa ascunse în tine.

Oportunitățile și provocările pe care le oferă sufletele vor deveni o călătorie de viață.

Speranța - mișcare fizică/sufletească ce ne duce spre cunoașterea sinelui.

Mereu ne explorăm pe noi înșine prin speranța de sine.

Cu toții sperăm pentru zile mai bune în viitor.

Zbuciumul filosofilor dintotdeauna - să definească ce este Eu-l/Self.

Viața nu se cere a fi trăită doar prin cunoștințe, ci se cere a fi relațională.

Suntem cu toții experți în propriile noastre vieți.

Alege întotdeauna curajul în locul confortului.

Criticul nu contează. De ce? Pentru că criticismul nu este un bun moral.

Confuzia omului modern este cum să aleagă curajul în locul confortului.

Excesul niciodată nu ne va aduce ceea ce onestitatea poate aduce.

Demnitatea - rodul pământului.

Demnitatea se naște prin acceptarea slăbiciunilor.

Nu te poți ascunde de dragoste.

Nu poți fugi de dragoste, ea te va găsi și la Polul Nord.

Încrederea și iubirea - uniune sacră.

Încrederea naște iubire.

Suntem aici pentru a încerca.

Cea mai mare Lecție de învățat în viață este să iubim și să ne lăsăm iubiți.

Ziua creației a fost ziua în care conștiința s-a observat pe ea însăși pentru prima dată.

Abia atunci vei găsi adevărul când vei alege să te accepți așa cum ești.

Propria dorință de a-ți îmbrățișa suferința e tot ce contează.

Nimeni nu te poate face artist; doar tu poți face aia.

Astăzi psihologizarea și intelectualizarea sunt cele mai populare arme de autoapărare.

Analiza intelectuală niciodată nu ne v-a elibera de sentimentul de goliciune interioară.

Disciplina de sine de cele mai multe ori este motivată de frică și necesitatea primară de securitate.

Conflictul intern se naște când mintea vrea să acționeze într-un fel iar emoțiile nu doresc același lucru.

Atunci când încercăm să ne încadrăm acțiunile/gândurile într-un model, acestea vor crea doar goliciune interioară, îndepărtându-ne de noi înșine.

Haosul se crează prin disciplină de sine impusă forțat.

Ce a realizat omul prin actiunele de disciplină de sine este că a devenit mai mult o mașină și mai puțin om; a obținut aptitudini mari în imitare.

Doar când îți dai seama că te instruiești după un model/patern actiunele tale se vor naște din discernământ.

De când ne naștem suntem instruiți să ne încadrăm într-un model social, religios, economic, academic.

Sentimentul de gol va exista atât timp cât actiunele ne sunt bazate pe atracție , repulsie și frică.

Sentimentul de gol nu se va umple niciodată cu acțiuni născute din alegerea de a avea ceva sau demonstra ceva.

Toată viața încercăm să umplem un vid , pentru a diminua sentimentul de gol.

Cel mai epuizant lucru în viață este să nu faci ceea ce îți place.

Cea mai mare bucurie a vieții este să știi cine te acceptă/iubește așa cum ești dat de la mama natură.

Cel mai urât/dăunător lucru este când ne folosim inteligența să manipulăm oamenii.

Își cere iertare acel care prețuiește relația.

Cele mai frumoase zâmbete se nasc la orele din noapte.

Viată de oraș - dezrădăcinare.

Ne păcălim cu convingerea că nu avem nici-o putere.

Puterea cea mai mare vine din vulnerabilitatea și smerenia noastră.

Nu există nimic mai ușor sau mai clar de perceput decât propria-ți minte.

Ceea ce este nerostit este la fel de prețios.

Ceea ce ne face nefericiți este tendința de a fi preocupați doar de noi înșine.

Prin încercare îți vei cunoaște vulnerabilitatea și puterea.

Fiecare zi e o încercare, fiecare zi e curaj.

Curajul este direct proporțional cu slăbiciunile tale.

Vrei să știi cât de curajos ești, încercă să fii ca tine.

Farmecul vieții nu constă în succes, și nici nu constă în a pierde. Viața este despre a încerca.

Viața este o expresie a spiritelor.

Pentru a supraviețui avem nevoie să ne accesăm faptele și potențialul.

Fericirea nu este o stare de exaltare pentru a fi perpetuu cu orice preț.

Suferința ca și buna-stare este necesară în a crește.

Dorința de a fi fericiți ne inspiră acțiunile.

Dorința de a fi fericiți ne motivează să acționăm.

Chiar dacă pozăm în persoane fericite și împlinite, niciodată nu vom fi cu adevărat fericiți dacă ne separăm de fericirea altora.

Când fericirea devine un scop egoist, viața devine în curând lipsită de sens.

Teoriile științifice sunt un tip nou de mituri.

Poveștile servesc ca fundament pentru societate, dar când povestea devine prea mare/populară începe să domine realitatea obiectivă și atunci credem în poveste nu în realitate.

Dezacordul dintre ”free will” și știința de azi este elefantul din cameră.

Este ”free will” cel care dă sens vieții.

Astăzi ridicăm în slăvi știința, însă ea nu se ocupă de întrebările valorilor.

Viața nicidecum nu este croită ca întotdeauna să primim tot ce ne dorim. Chiar dacă dorințele noastre sunt adesea realiste, cu siguranță nu sunt comenzi dumnezeiești.

Tăcerea șterge defensile a mii de ieri.

Cu cât ne simțim mai inteligenți, cu atât vom fi mai singuri.

Tăcerea se eliberează in fata adevărului.

Oricât de triste n-ar fi gândurile sau sentimentele, favorizează dorința sufletului de a fi atât în timp, cât și în eternitate, astfel încât într-un mod ciudat se crează o stare de plăcere subtilă căutată de suflet, ca apoi să fie distilată într-un sentiment al naturii esențiale.

Depresia/melancolia - copilul lui Saturn.

”ferește-ne doamne de oamenii citiți din cale-afară”

Depresia Saturniană dă culoare, profunzime și substanța sufletului.

Starea de depresie este la fel de nobilă și de valoare ca și starea de fericire.

În viață cel mai dificil lucru este să ne schimbăm atitudinea. Unul dintre beneficiile depresiei este că reușește să ne schimbe atitudinea față de noi înșine, cei din jur și viață.

În ziua de azi proslăvim tinerețea veșnică, iar depresia este percepută ca o boală, pe când este o stare de înstărire/creștere a sufletului. Saturn nu numai că aduce afecțiune pentru trecut, ci își face și ideea că viața merge înainte iar noi devenim experimentați și poate chiar înțelepți.

Mintea compară și contrastează mereu. Citește cu inima și vei găsi adevăruri.

Dragostea necondiționată este adevărul final.

Iubirea- tremurul sacru al inimii.

Iubirea înseamnă sfârșitul despărțirii.

Goliciunea va exista atâta timp cât alegerile noastre se bazează pe ”îmi place nu-mi place”.

Pășește cu demnitate prin filmul propriei drame.

De ce Simțim ? Ca să adăugăm valoarea cuvenită lucrurilor.

Fii bun cu tine!

Majoritatea oamenilor preferă să facă ceva decât nimic.

Chiar dacă sunt invizibile, există întotdeauna poduri peste prăpastie.

Cuvintele tale pot judeca, condamna, frânge inimi.

Cuvintele tale inspiră, eliberează, pot înălța pe oricine.

Fii ochi și urechi la cuvinte ce vin din inimă.

Cuvintele sunt atomi ai timpului.

Emoțiile trăiesc în cuvinte.

Nu construiți ziduri din cuvinte.

Sufletul cuvintelor trăiește în dialog. Dialogul este un privilegiu.

Întotdeauna există în tine o oază de liniște.

Adevărul este nelimitat: căutarea acestuia nu se va termina niciodată.

Fiecare are o fereastră prin care poate vedea viața cu claritate.

În toată creația există doar doi: Iubit și Iubitul.

Citește cu inima, ascultă cu inima.

Singurul Adevăr adevărat care există este Iubirea.

Când suntem eliberați de frică, prezența noastră îi v-a ajuta și pe alții să se elibereze.

Eliberarea nu este o achiziție, ci o chestiune de curaj.

Indiferent de ce metode descoperim, Natura mereu ne trage de partea ei.

Adevarul se întâmplă nu se memorizează.

Numai Adevărul ne ajută să deschidem locuri interioare.

Fiecare din noi deține o bucată de Adevăr.

Minciuna satisface mintea doar în clipa imediată.

Adevărul începe să se piardă din momentul ce scriitorul pune mâna pe stilou.

Uităm că însăși cunoașterea tinde spre disoluție.

Viața are doar dreptul de a fi trăită.

Trezește-te din visul identificării.

Rădăcina suferinței este ignorarea naturii adevărate a fiecărui om.

Rădăcina suferinței este una simplă, altfel profund tragică.

Esența vieții trăiește în fiecare inimă, și nu în afara ei.

Uităm că sursa este mereu în noi ca un izvor nesecat.

În inima fiecărui om, familie, tară, cultură, religie există o singură sursă din care adevărul se hrănește.

Trâiește fără concluzii.

Apusul - fructul celor câteva zile petrecute împreună.

Doream să salvez întregul pământ, dar nu am putut face fericit un singur om.

Curajul este direct proporțional cu slăbiciunile tale.

Uneori viața va avea mai multe opriri și începuturi.

Alergâm toată viața în căutarea persoanei care ne înțelege.

Degeaba prea mărim gândirea.

Ceea ce este nerostit este la fel de important.

Conflictul etern, - poezia în război cu timpul.

Ştiaţi că

Mănăstirea Suceviţa a fost construită de către familia boierească Movilă

Evenimente întâmplate în data de azi:

1932 -S-a născut pictorul şi sculptorul Fernando Botero. Din punct de vedere tematic, Botero apelează la creaţia marilor maeştri, cărora le oferă o interpretare profund personală, repreznetând personajele într-un fermecător stil naiv ("Portretul oficial al juntei militare", "Mona Lisa la vârsta de doisprezece ani", "Dureroboteros", "Palatul").

1849 -A fost semnată Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman care a consemnat în plan internaţional înfrângerea Revoluţiei române de la 1848-1849. Convenţia prevedea: domni numiţi de către sultan pe timp de şapte ani, desfiinţarea Adunărilor Obşteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri legislative, precum şi ţinerea sub ocupaţie a Principatelor pentru "a reprima orice mişcare de insurecţionare". Sunt numiţi domni Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Alexandru Ghica în Moldova.

Taguri