MarianP - creaţii proprii

Albastru de toamnă

A fost doar o singură noapte,
Când seva din frunza albastră

Scrisu’-acesta pare uns cu vârf de stâncă,
Literele-s copci în gheaţa din ferpar
Din caligrafie, cremenea adâncă
Îmi aprinde seară-n gerul din amnar.

Început de toamnă

Am ochii sastisiţi de-atâta vină
Şi pietre cubice de hău pavează vântul,

Clinchet de oameni

Drumul asta parcă este ars de ploaie
Făr’de urmă-s paşii zilnic rătăciţi,

Călător în timp

Sus, pe coamă de spirale, constelaţii se-ntretaie
Cu compendii abisale rescriind arhitectura;

Ancoră de timp

De-aș fi ancoră de timp
M-aș cufunda până la minutul

Durerile se iartă

Regretele au emisferele în stază
Și bisectoarea împăcărilor se frânge,

Eu...cu mine

Draperii de somn diverg spre absenteism
și valetul de serviciu al propriului castel

Unde te pierzi?

Oracolul se ofileşte-n zodii mate
Şi Helios parcă s-ar duce din amiezi,

Nemuritori

Secerişul înserării taie orele-nspre noapte
Şi din pupa de minute se succed consecutiv