Marian - creaţii proprii

Proaspata si sperioasa,
Raza noua-mi intra-n casa.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,

De pe-o “buna dimineata”
Cu tulpina de cârcel,
A sarit un gândacel
Cu mustatile de ata.

Nici o floare:
Numai pete mari, de soare…

Doar din frunza cafenie

Oare cum or fi florile
Când nu se uita nimeni la ele
Si se dezbraca pe furis
Pâna la piele?

Viorica, fata mamei
Cea cuminte si curata,
Si-a facut, mâncând cirese,
Pe furis, pe sort, o pata…

Puii mamii, pui, pui, pui,
Are closca sapte pui:
Cinci pestriti, unul baltat,
Numai unul e motat

Noi suntem doi frati, în casa
Si nu ne certam deloc,
Si suntem tacuti la masa,
Si cuminti în orice loc.

Tu nu stii… A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

M-am rugat de tata-mare
Sa ma ia la vânatoare.

Cu caciula pe-o ureche,

- Mama, coase-mi paltonasul!
- Mama, mi s-a rupt rochita…
- Prinde-mi, mama, gulerasul!
S-alinta mereu fetita.