Lucian Tatar - creaţii proprii

Ard versurile toate ,în lava de vulcan,
se-mprăștie în lume prin fumul plin de jar,
se-mprăștie în ceruri prin magicul tavan,
coboară în golul vieții,în tainicul altar,

TRIBUT
Lucian Tătar

Lacrimi se pierd în lacrimi,în lacrimile vieții

Ai plecat spre zorii iubirii tale,
fluturii dimineții ți-au răsărit în cale
zâmbetul,l-ai lăsat la plecare
contopit cu briza de mare…

Tu ,trecător...

Pe calea ta ,îngeri te cheamă,
străpunzi ecouri dintre calde vise

Eu sunt ce sunt ,un gram de pământ
Viața ce trece ,viața ce vine
Sclipiri de neliniști ,purtate de vânt,
Îmi cresc și spini în visurile pline

Mi-e dor de casa mea,cea părintească ,
cu mărul din gradină înflorit,
de chipul mamei,fraților- zâmbească,
de tata,de bunica mea cea bună,

UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ?

Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții

ZILELE DIN URMĂ
( || )

Pământul se invârte îsi face treaba încet

Am rămas unda pronosticului aruncat pe strada murdară,
Căutăm ce nu avem și nu vom avea niciodată,

DOMNIȘOARĂ

Îmi faci sufletul să moară,
Îmi faci sufletul să-nvie,