Lucia - creaţii proprii

dedicată domnului Emanuel Tânjală

Ciudată Grecia din care vii
şi felul în care te însoţeşti tu cu

Noaptea a ţipat
prelung,
ca o pasăre rănită în clipa în care săruta
nevăzutul.

ci vin
secundele, cum trec
pe caldarâm,
printre nămeţi,

Noi niciodată nu vom fi ca fraţii.
Aprinse inimi, de-ar putea să şadă
Ca roua limpede, de dimineaţă,
Sub ochii încă închişi, sfântă pomadă.

Nu, nu sunt ochiul. Sunt privirea.
Nu sunt tăcerea. Sunt uimirea.
Sunt aşteptarea aşteptată,
aripa mâinii de pe roată.

Te-am prevenit.
Iar s-a făcut toamnă şi
frunzele aleargă prin noi
şi vântul tulbură liniştea-n văi.

Este o vreme când feţele oamenilor se schimbă între ele,
aprig uitând întristarea,
nemaiştiind nici uitarea
ce setea şi-o soarbe din ei.

dedicată domnului profesor Anatol Pavlovschi

O chemau zările, depărtările,
rugi închina unui zeu.

dedicată unui om de onoare

Ştiu. Ar fi trebuit să fim îngeri.
În felul acesta, am fi stat la taifas

Poeţii sunt
incurabilii copii ai lumii.

Poeţii sunt