Luca Daniel - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Trecători de patimi

    Desenul umbrei s-a urcat pe ziduri,
    piroanele tăcerii trec prin lacrimi,
    O geană surdă râde pe la spate,
    și vântul stinge glasul unor patimi.

  • Castele de iubire

    Când gerul ne-a trădat, ramurile albe au strigat îngerii,
    doar ei s-au atins de trupul serii parfumat cu stele.
    Tu aranjai ciucurii de lumină albastră, obosiți,
    lângă mugurii de foc ai destinului nostru.

  • Ramuri de ninsori

    Te mai aștept să-mi spui povestea noastră,
    la ceasul când pe liniște cad vise,
    să-ți învelesc cu ramuri de ninsori,
    tăcerea rece-a urmelor promise.

  • Timp și spațiu

    Iubirea mea, rămasă fără timp,
    a mai privit perdeaua de tăcere,
    Avea în buzunar un anotimp,
    ca un deșert rămas fără vedere.

  • Îngerul poeziei

    Azi, se deschide cerul, e mare sărbătoare,
    Se reîntoarce acasă poetul nostru sfânt,
    Pe aripi de zăpadă și-n străluciri de soare,
    Coboară dintre sfere un înger pe pământ.

  • Din catedrala iernii


    Plutea, prin zori, o rază mai veselă ca noaptea,
    Cetățile de iarnă se-mpodobeau cu zâne,
    Rămasă lângă suflet priveai eternitatea

  • Scrisori rătăcite

    Când stelele se-ntorc acasă
    Cu flori de crin și raze de lumină,
    Toți îngerii, cu galsul de copil,
    Ne vor striga din zarea cea senină.

  • Cuvintele nescrise

    Alerg prin viaţă ca o frunză,
    Ca un ecou spre zări albastre
    Şi-n mâna mea opresc o briză,
    S-alinte dorurile noastre.

  • Nori şi gânduri

    Te-am aşteptat să vii pe-o rază,
    să-mi scrii cu fluturi de lumină
    Poemele iubirii noastre,
    ce s-au născut fără de vină.

  • Gara unui Timp

    Prin fulgi de nea te-am rătăcit în vise
    Şi-nfrigurat la poarta destinului mai bat,
    Pe pragul iernii mele, poemele nescrise
    Aşteaptă-un tren de noapte ce vine-ntârziat.