Kostavianu - creaţii proprii

KostavianuSunt un poet nefericit, mi-ar fi plăcut să fiu vestit, să mă oprească lumea-n piață: poftiți, maestre, luați verdeață. Iar precupețele, istețe, cu gura lor să-mi dea binețe: veniți, maestre și la noi, avem spanac și usturoi! Mai tinerele sau mai babe să mă invite la tarabe. Nu merit eu așa ceva! Eu? Nu-s vestit, nici pana mea! Anonimatul rău mă paște. Primarul nici nu mă cunoaște, pe frontispicii să mă puie ori să-mi ridice-n parc statuie. Eu o iubesc pe Zuzulina, prelunga, blonda și calina duduie de la noi, din bloc, dar ei nu-i place, zău, deloc de mine sau prestanța mea! Și asta, vezi, e chiar belea...

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Poem de dragoste feroviară

    POEM DE DRAGOSTE FEROVIARĂ
    fugit irrefrenabile tempus
    precum un accelerat fără gări
    terasamentul e ud