Ioan Daniel - creaţii proprii
- Tatăl și Isus
Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
Să intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești
- Psalm 148
Pe Domnu-l lăudați
Toți îngerii Lui
Voi soare și lună-l— înălțați
Cântându-i cinste Domnului
- Tată drag din veșnicie
Tată drag din cerul sfânt
Vin acum și-ți mulțumesc
Pentru scumpul Tău Cuvânt
Isus— Fiul Tău Ceresc
- Domnul meu-Mirele meu
Domnul meu– Mirele meu
- pe sub aripi de cuvânt
S-a-norat și și vântul bate
Peste crengile de nuc
Vine iată de departe
De zi să nu mă apuc
- Ferice de cei cu inima curată
Noroadele cum le-a văzut
Domnul s-a urcat pe munte
Apoi cu drag a început
Să vorbească— ele să asculte
- Mers ascuns în cuvinte până poezia-nfloreșete cu numele tău
Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină
- Biruință asupra morții
Cu atâta-nțelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Și ne-a spus— de astă lume
C-o să fie răstignit
- Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei
a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara
- Ploaie de cuvinte pe ape
ni se
zvântă privirile
de atâția ochi
așternuți în palmele vântului
Distribuie acest autor: