Ioan Daniel - creaţii proprii
- Ogrădeasa
Ogrădeasa e taina pășunii pe unde oile-ți aduni peste fire de iarbă , pe mușchi și priviri , până în umbră , când pașii îți zboară în ochii oilor , pe muchiile firului de iarbă .
Ogrădeasa e mersul prin iarbă în frunte la turmă când soarele arde și vara toridă fruntea îți moaie cu gândul la oi , cu gândul la turmă , printre ele să te strecori , până la apă să le conduci , ca toate în voie să beie , așa cum doresc.
Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa
se-ntinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și astăzi apa o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini .
- Fântână săpată-n fântână-cântec
anii
nu mi se mai supun
și clipele
săpate în piatră
- Cântul mamei mele
Mamă
tu
mi-ai luat mâna
și m-ai pus
- O mamă
Chipul tău iar îmi desface
Chiar și azi privirea-două
Mamă scumpă ce în pace
Mă scalzi iar— în foc și-n rouă
- Aripa cântecului-București
Diademă de culoare
Cu artere prinse-n vis
Iar te zbați pe trotuare
Ca-ntr-un cântec nedescris
- Stânca din vale
.Stânca din vale
Alergam
printre jumătăţi de cuvinte
- De alb-cântec
Cade ploaia
pe pământ
cade ploaia
pe afară
- Cântecul frunzei
Și iar verde
de izvor
toate astrele
mă dor
- Cântec și izvor-Ardealul
Ne-ntrecut este Ardealul
În izvoare și-n povești
Peste casă iată malul
Pe brațe tu să-l primești
- Ogrădeasa-cântecul Ardealului
Bate vântul peste deal
Și-n pădure prin Ardeal
Bate vântul dintr-o parte
Și privirile-mi împarte
Distribuie acest autor: