Intel1anima - creaţii proprii

E înc-o noapte-n luna mai
Când peste omeneasca fire
A pogorât de sus, din rai,
Ecou de îndumnezeire.

Prea devreme m-ai adus
în lumea de reguli şi de constrângeri,
mamã!
Prin mâinile mele fragile

Privirile-mi topite
curg fierbinţi
şi se preling prin firele de iarbã,
se-amestecã în verzile efluvii

Parfumul florilor de liliac
Adoarme-n tufe Timpul iar şi iar,
Şi clipele se zbat captive-n sac,
Sã strige sau sã plângã e-n zadar.

Motto:
„Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii.”
Nichita Stănescu

E o imensã, bogatã podgorie
tot cerul dimineţii de primãvarã.
Boabe strãvezii de luminã
atârnã pânã la pãmânt

Ținându-ne de mână,
lunecăm, lunecăm pe portativul Liniștii lui Beethoven.
Privirile noastre conturează raccourci-uri
ce se intersectează, ca într-o pânză de păianjen.

Sã pendulezi în lume între alb şi negru,
sã te gãseşti neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi

Între pasul meu şi clipã,
Între aripã şi zbor,
Nu încape nicio fricã,
Nu e loc decât de dor.

Nu poţi primi iubirea
cât spatele întorci
bolnavului de urã.
Nu poţi simţi lumina