Franculescu - poeziile altor autori

Cina cea de taină

Sau strâns în jurul lui confuzi, mirați,
el ce se-nchide ca un înțelept

Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:

Intrare

Oricine-ai fi: tu seara ieși afară
din cameră, unde tu totul știi;

Mi-e atât de frică

De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - știu.

Afară era mai

Pe scrinul nostru vechi ardeau
Trei lumânări spre cerul sfânt;

Multe bacuri sunt pe fluvii,
ș-Unul le aduce sigur;
Să-L sărut nu pot căci unii
Vor pleca cu El desigur. -

Ținusem îngerul prea mult la mine

Ținusem îngerul prea mult la mine,
și sărăci în brațele-mi sărmanul

Tu viața nu trebuie s-o-nțelegi

Tu viața nu trebuie s-o-nțelegi,
atunci fi-va ea ca o sărbătoare.

Eu sunt acasă

Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,