Flori.paun - poeziile altor autori

A astui ochi de apa supusa jucarie
Fiind, nu pot culege− mi-s bratele prea mici!−
Nici floarea cea galbuie ce-mi sta în drum, si nici
Pe cea albastra, sora cu apa cenusie.

cititorule, cine eşti tu oare
care-mi citeşti poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ţi pot trimite nicio singură floare

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă
Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Şi câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
Şi mă chema îmbietoare

O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag.

La ce mai tresari din clipite
Tăcerea nu-i, nimenea nu-i
S-aştearnă văpăi logodite
Pe scoarţe albastru-verzui.

Știu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ne-am sarutat, ne-am strans, am ras si-am plans,
Ne-am despartit, ne-am impacat iar
Cu patima ne-am sarutat barbar,
Stiind ca-om plange, dupa ce ne-am strans.

Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Si voci ale marinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n nestire.