Felix Rian Constantinescu - poeziile altor autori

Cabana cu roze, pentru că avea
Roze. Dacă toate lucrurile ar fi așa
De simple! Era acel loc
Cu vreo douăzeci sau cam așa de

Sub un vechi stejar bătrân
Mulți porci fără stăpân,
Guițau ronțăind catargul:
Era copt și cădea smântul.

Păsărelele din ostrețe
Ce ciugulesc de-a lungul drumului, nu îl privesc.
Călătorește, și în chip, în pas,
Ținută, în unica expresie; orice membru,

Oameni ce abia s-au dezghiocat
din ghemuitul în
pântec. Goi. Inimile plecate nu
in rugăciune ci în contemplare

Îi văd lucrând în vechi protopopiate
La lumina soarelui, la lumânare
Oameni venerabili, reverenda lor neagră
Un pic prăfoasă, un pic verde

-De ce William, pe-o piatră cenușie
Șezi timp de jumătate de zi,
De ce William, stai astfel singur
Și-ți gonești timpul în vis?

E tot ce-am să-ți aduc eu astăzi,
Aceasta, lângă inimă,
Aceasta, inima și câmpul
Și pajiștea întinsă.