Farqantegus - creaţii proprii

Pe rozele fierbinți despică-mi inima
Și rupe viscerele-n rouă sacră
Presar-o jarului de piele acră -
Degust a tale mândre arboricole.

În beznă, rogojina o simt de piatră -
Fereastra în genune pare a fi
O muză, ce prin secole de daltă
Cazne mă obligă a privi.

În nufărișul gândului tău, magdalenă
Presărat-am maghiră de-otrăvă;
Și m-așteptai la geam, selenă
Dormi vis, somnul tau de larvă.

N-avea cum... hămesit poetul ludic
Prin oraș de malț topit,
O pâine nesațu-i guste' -
Să-l sature în port, jelit.

Ți-aș pătrunde nude gândurile male
Agată...cobe-al tău sărut, erup
Fiorii nori pe cerul dalb, de zale -
Răsfrâng ploi cu grindină pe trup.

Pe-o lespede uitată în colb secular
Cântau surii un corb și o mierlă:
O Doamnă și-un Domn la catrenă;
Pe dala funeră din cintimir, rar :