Eugenia L. - creaţii proprii

Toate cireșele au gustul tău,
toate poemele pentru mine sunt scrise
mi-e atât de bine, mi-e atât de rău
timpul se răstoarnă, vară parcă mi se

În grădina mea e liniște,
doarme-un pisic;
calc pe vârful ierbii, să nu o stric
merii verzi nu mai privesc în afară

Mi s-a părut, la două şi ceva,
că oamenii se fac din catifea,
că pietrele se pregătesc să nască
iubirea într-o lume fără mască.

Și acum, de la capăt, cu literă mare
colorăm împărați, licurici, protozoare
în caietul albastru; pariind curcubeie,
între cer și pământ, dumnezeu, dumnezeie.

Comori

Am continente și palate
pe munți, coroană am de flori,

Lentile noi pe iris şi-această mână goală;
zăpada smălţuită în ochiuri de-ntuneric
dă semne de uitare; în gropile de smoală,
e frig prin interstiţii de labirinturi. Sferic,

O ploaie viorie să înceapă
și cu cerneală mâinile să-mi spăl
în martie, și sâmburii de apă
ca note muzicale pe un văl