Eugenia Calancea - creaţii proprii
- O prietenie strânsă
Aripile iubirii noastre obosite
sunt acum grele ca plumbul
și se ridică încet în amintirile noastre,
iar pragul dragostei abia trecute,
- Mereu va străluci o stea
În noapte luna îmbrățișează zarea,
iar gândurile mele aleargă spre stele
și se-aud voci când te rog,
să spui lunii ce te doare,
- Te caut copilărie...
Atârnă plăcut salcia pe-a lacului maluri,
dar plânge frunza atunci când vin valuri,
iar eu mă plimb singură uitându-mă la-ntinsa apă
și-un dor nebun de copilăria mea m-adapă.
- Visul copilăriei...
Vedeam soarele cum cădea peste deal
Și cerul era colorat în zarea sângeroasă,
Iar ziua intră din nou în somnul letal,
Noaptea cu stele și luna plină colorează.
- În lume călător
Cu gândul departe-n lumea ei iubită,
Se face cărarea ce-o duce la picior,
Tăcerea, o cuprinde-n inima ei zdrobită,
Și fața-i întristată de chinul trecător.
- Prietenia adevărată
Prietenia e chiar adevărată,
E comoara ta în ceasul greu,
Când ai o nevoie-ntunecată,
Te duce la surâs de curcubeu.
- O cântare pentru tine
Vreau din nou la tine să ajung,
E greu, iar drumul e atât de lung,
Să zbor aș vrea, pe-un pescăruș acolo sus,
Să văd din nou marea, precum am spus.
- Să facem bine...
Soarele coboară-ncet,
Iar trupul meu e frânt
Și munca zilei se-oprește
Iar noaptea apare pe pământ.
- Drumul spre tine
Mi-i tare greu la tine să ajung,
Iar drumul mi se pare foarte lung,
Aș vrea să mă-nalț cu aripi-n sus
Și lanțurle cu zale grele s-au dus.
- Iubirea-i veșnicie
Inima se scaldă-n lumina dimineții,
Iubirea fantastică vine din suflet, se știe
Și urcă pe raze cu neliniștea tristeții,
Dar razele curg în picturi fine din veșnicie.

Distribuie acest autor: