Emilian Lican - creaţii proprii

Se răcește cafeaua iar telefonul tace;
Cred că și dorul tău s-a răcit...
Gândurile nu-mi dau deloc pace,
Sunt trist și foarte nedumerit!

Crucea este grea și drumul abrupt,
Lacrimile-I sãrate izbesc colbul din drum
Romanii bat toba: bum-bum, bum...!
Un alt bici de spate I s-a rupt...!

Clopoţeii vibrează
În noaptea efemeră,
Telefonul dansează
Ciudat pe noptieră...

(- Bunicule, poveştile-s adevărate?
- Nepoate, asta e adevărată!
- Dar adevărate nu sunt toate?
-Ba da, pentru că... a fost odată...)

În valurile înspumate ale tinereții,
Am cunoscut iubirea plină de mistere
Nedezlegate pe parcursul vieții;

Când degrabă se lasă înserarea
Iar cel mic este în puful patului,
Somnul îl dorește-n tulburarea
Povestirilor de dinaintea visului...