Elena Nitoi - creaţii proprii

Destine mutilate în Africi prea-nrobite,
La câpătâi de lumi se sting mov, răstignite,
Se scurg şi țipetele lor, se pierd într-o baladă
a tot ce-a fost cândva umanitatea-ntreagă.

FEMEIA DINTÂI

Marea cea roşie aşteaptă porunca nimicirii de aripi şi soli-cucuvea,
dar Lilith îi cruță vazându-i pe valuri plutind sfidător către ea.

Te-ai întrebat vreodată de ce urăsti,
de ce iubeşti sau de ce cazi când vrei sa zbori?
Te-ai întrebat de ce ai fel si fel de măşti
În transhumanța cărora, simțind că te sufoci...că mori?

PHOENIX

Cristale verzi de ciob mărunt
Se întretaie spre Pământ!

Plăpândă e, şi ne-nfricată,
Şi-i sună cântul arcuit...
Extravagant înaripată
Într-un balet nesăbuit.