Dusan Gora - creaţii proprii

Bob de strugure necules

Oaza soarelui

Mama fierbe la ceaun
În grădina timpurilor
Fără de anotimpuri
Mama fierbe la ceaun

E prea târziu să mai înnebunesc
Eu nu am timp
Nici forță
Inspirație

În lunca auzului
Au încremenit
Frângere de oase
Și scâncet de copil

De buricul degetului
Se desprinde clipa
Tot de el
Mi se prinde frica.

Toți (ne) suntem datori cu o ploaie
Penru că suntem bucăți de carne vie
Ce se hrănesc
Autofag

Vreau iubită foc și pară
Născută în primăvară
Cu chip verde, de fecioară -
Gingășie-n trup și-n palmă,

Ții minte norul-Dragon?
Era piesa de rezistență a acelui spectacol de lumină!
A rămas din el o fărămitură,
Un colț fără suflet

Pe străzi înguste
Timpul trecea descărnat de timp
Atingea pereţii caselor
Şi le lăsa ore grele, de oţel,

Mereu tineri-
Un lan de flăcări ne-nconjoară jocul,
Iar noi,
În glas de tobe și culori,