DANACIOBY - creaţii proprii

Nu ştiu ce-o fi având gândul meu în mintea lui când a plecat.
Şi-a pus o floare de mălin după ureche, şi-a udat buzele cu roua dimineţii,
S-a transformat apoi în pasăre şi a zburat.
Am apucat să-i dau doar trei poveţe

Nu plânge Doamne, nu eşti Tu de vină
Că-i lumea astăzi de războaie plină,
Că tot ce ai clădit va fi ruină
De n-om deschide ochii spre lumină.

Pastel

O mie de vise, o sută de ploi,
Se lasă tăcute, încet peste noi.

Ieri au înfrunzit copacii, am uitat să îi privesc.
Eram mult prea ocupată la trecut să mă gândesc.

Astăzi mi-a zâmbit zambila şi mi-a spus că-i primăvară.

O nouă zi, o altă provocare.
Lăsăm în urmă timpul ce s-a scurs.
Găsindu-ne motive-n apărare,
Nu preţuim secunda ce s-a dus.

Fără tine

Când de tine m-apropi eu uit cine sunt,
Rămân agăţată-ntre cer şi pământ.

Iubire neîmpărtăşită

Pe malul apei străvezii,
Stătea o tristă fată.

Pas în doi

Printre copacii desfrunziţi
Şi peste roua udă,

Aş vrea…

Îmi vine câteodată să dispar
Şi să mă rup de tot ce e real.

PROTEST

Protestez pentru prostia din trecut
Şi pentru lucrul prost făcut.