Daher - creaţii proprii

A fost odat ca niciodat ...
"O luminà micà in viata mea,
Maia it spuneam,
si lumea intreagã zãmbea cu ea.

Dorul mi-a dorit dorul tău, si dorul tāu mi-a trezit
dorul meu.
Oare te doare dorul de mine cum mã doare dorul de tine?
Dacă dorul tău e dor ca dorul meu,

De ce nu putem
scrie acte din anii vitétii nosstre pentru cei pe care ií iubim, aça cum scriem pentru case sí pamant?
De ce nu legalizám dorul, nu inregistrám bataile inimii
in registrele proprietátii?

De fiecare dată cănd citesc o poezie, lumea işi schimbă culorile în ochii mei, ca și cum cerul ar învățà din nou să fie albastru pentru noi doi.

Străzile devin mai liniştite, vântul rostește numele tău incet, iar lumina cade peste umerií mei ca o promisíune nerostită.