CRITICUL BLIND - creaţii proprii

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCĂ PE ACEST MINUNAT ROMÂN...

Hai, Moarte, să bem o cafea

TĂCEREA TA

Sănii de lumină pe obraz aleargă,
Lacrima o poartă în tăceri de dor.

Tăcerea ta…

Un filozof vorbeşte şi arde prin tăcere
şi nerostita-i vorbă e fagure de miere.

Când tăcerea…

Când tăcerea-şi lasă haina peste pajişti de simţire
într-un carusel de gânduri ce apare-n dimineţi

Lied vechi de dragoste


Un stingher,

Ardea spitalul

Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
...Ardea spitalul cu bolnavi cu tot

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare


Sfarsitul a venit fara de veste.

Am să încep această scriere printr-o poveste.

A fost odată, într-un ţinut de spice şi de ger cu băiat cu ovăzul în păr. Şi dinadins umbla cu capul gol ca o lampă cu petrol şi lumina întunericul vremurilor ivite. Era un copil de la ţară, simplu, care se juca printre mestecenii din sat, se scaldă cu broaştele în lacul cu lumina în punţi, un copil care sucea capul fetelor frumoase prin armonica vorbelor sale, un copil în care sângele fierbea de mic şi care aşa de mult ar fii dorit să scoată cuţitul de la carâmb atunci când era supărat de semenii lui. Dar iubea toţi oamenii din jurul lui şi pentru oameni ar fi fost dispus să şi moară…. ‘’ când răsună cornul pe la stână vreau pentru toţi oamenii să mor’’.
El vedea lumea din jurul lui altfel, avea imaginaţie, avea viziunea lui, avea trăirea lui, avea clocotul lui, vedea faguri de miere şi de vânt în jurul lui.

Corbul

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,

MAMA

Între mamă şi fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul şi-adult,