Acasă
Cristi79 - zicători adăugate

Cristi79 - proverbe adăugate

Creaţii proprii | Poeziile altor autori | Proză adăugată | Proverbe | Translations |

Distribuie aceste proverbe:

Toţi oamenii poartã chip omenesc dar nu toţi, caracter uman!

La naşterea omului, timpul şi viaţa îşi dau mâna pentru cã s-au întâlnit. La moartea lui, îşi mai dau o datã mâna, pentru cã se despart.

Timpul nu ţi-a fost dat spre a-l contempla, ci spre a-l folosi!

Cine-şi ucide timpul, îi rãtãceşte prin spaţiu.

Marele ceas al timpului se va opri fãrã veste, într-o zi! Dar cum va arãta ziua aceea, neînsoţitã de timp?

Veni-vor zile când Cerul îţi va fi mult mai aproape decât Pãmântul.

Din tot ceea ce îngrijeşte omul, florile îi sunt cele mai credincioase: rãmân pe mormânt, pânã mor şi ele!

Pierzi locul tãu confortabil, cedându-l, dar câştigi respectul semenului tãu, neînduplecat altfel.

Minciuna luatã cu împrumut, percepe întotdeauna dobândã.

Pãmântul frãmântã pãmântul.

Un înţelept nu poate niciodatã râde copios de un neisprãvit. El nu se poate coborâ la un asemenea nivel al prostiei. El îl poate doar compãtimi.

Vinovãţia unui vinovat dã bãtãi de cap multor nevinovaţi.

Nimic ziditor nu poate exista în preajma unei urâciuni.

La roadele la care nu ajungi cu mâna, sã nu te urci pe scarã!

Golanul de azi este tâlharul de mâine.

Ciobanul nou nu se poate ocupa de turmã, nu din cauza lupilor, ci din cauza câinilor (care nu îl recunosc).

Orice muscã zice în inima ei: "Când n-or mai fi albine, noi vom face mierea!"

Nici o umbrã nu trãieşte mai mult decât lumina care o înconjoarã.

Nici o umbrã nu ţine seamã cã ea existã numai datoritã luminii.

Iubesc norul care îmi face umbrã; dar îl ador pe cel care mã şi udã.

Existã mulţi nouraşi rãzleţi pe cerul senin, care cred cã pot uda pãmântul, singuri.

Numai o mulţime de nori adunaţi, vor putea aduce pe pãmânt o ploaie îmbelşugatã, niciodatã unul singur!

Cel care trãieşte doar ca sã primeascã şi sã adune pentru el, este ca un foc care nu încãlzeşte pe nimeni.

Niciodatã nu au existat douã dimineţi, fãrã o searã între ele.

Pentru destui oameni, viaţa se inspirã din film şi filmul, din imaginaţie.

Pe urmele paşilor tãi, cineva, odatã, ar putea construi un drum, pe care mulţi alţii vor umbla!

Minciuna întotdeauna va pretinde şi va zice: "Eu vã spun adevãrul!"

Masca de sfânt o poartã doar cel lipsit de virtuţi. Sfântul nu are nevoie de mascã: el reuşeşte a fi el însuşi.

Sã nu crezi cum cã o furnicã nu se bucurã de lumina soarelui, nici cum cã merişorul nu s-ar bucura de stropii de ploaie!

Ce de treabă sunt acei care pretind de la semenii lor sã ştie ceea ce ei nu i-au învãţat; sã le dea, ceea ce nu le-au încredinţat!

Din mulţimea umbrelor se face întuneric.

Nu degeaba cautã cocoşul sã sarã peste gard, în curtea bogatului!

E mai bine sã plângi în odaia sãracului, decât sã râzi în curtea bogatului!

Mai degrabã te ţine un necaz pe drumul cel drept, decât ar putea-o face un mãnunchi de bucurii.

Nici o umbrã nu se poate bucura de lumina soarelui şi niciun stricat, de vreun cuvânt de bine.

Îşi stricã omul calea sau calea îl stricã pe om?

Unde sunt multe idei, sunt multe discuţii; unde sunt multe discuţii, este multã supãrare; unde este multã supãrare, este multã dezbinare; unde este multã dezbinare, nu mai poate fi prezent Dumnezeu.

Minciuna face deseori glume pe seama adevãrului.

Nu se poate naşte dorul, fãrã durerea înstrãinãrii!

Numai cine a ajuns sã ştie, ştie ce înseamnã sã nu ştii.

Lacrimile adunate în batistã, nu se vor usca niciodatã: ele poartã cu dânsele temeri, doruri, poveri şi vise!

Vântul care îţi uscã veşmintele, îţi va usca şi lacrimile!

Nimeni nu îşi va da seama cã tu lãcrimezi, când umbli prin ploaie.

Niciun peşte nu s-ar îneca, chiar dacã n-ar şti sã înoate.

Pentru orice vorbã spusã, nu este atât de responsabilã gura, cât este mintea!

Nu mãiestria îl susţine pe maestru, ci maestrul, mãiestria.

E nevoie şi de gând şi de cuvânt, pentru a duce la îndeplinire o lucrare armonioasã, întrucât limba nu gândeşte iar creierul nu vorbeşte.

Soarele, cât este el de mare, a fost creat ca sã te ajute sã trãieşti.

Nu e totuna dacã aurul se aflã în mâna unui hoţ, a unui netrebnic sau a unui meşter.

Pe o scarã valoricã, nu toate valorile produc impact sau reprezintã ceva: unele sunt foarte aproape de zero!

Nu se inspirã filmul din realitate, cât se inspirã realitatea din film.

Experienţa dovedeşte faptul cã mult mai greu poate fi oprit cel ce a apucat o cale greşitã, decât de a fi iniţiat unul care nu a apucat încã niciuna.

Prostia se hrãneşte din ignoranţa inculturii.

Adevãrul spus de pe vârful buzelor, poate fi la fel de pãgubitor ca o minciunã spusã din inimã.

Tot netotul se crede suficient de deştept ca sã îţi predea lecţii de conduitã.

Sã vezi când începe prostia a vorbi despre înţelepciune!...

"Creşterea în înţelepciune" nu face gãlãgie, decât doar dacã îi legi un clopoţel la gât!

Ticãlosul se hrãneşte cu lacrimile celui nenorocit de el, dar tot cu ele se va şi îneca!

În casa judecãtorului, chiar şi servitoarele te vor judeca!

Niciun prost nu este curios sã ştie cum e sã fii deştept.

Social Media este un râu din a cãrui apã, oricât ai bea, nu îţi potoleşte setea.

Marea nu este nesfârşitã, dacã eu nu îi pot vedea şi ţãrmul opus!

Niciunul din cei care vor "sã intre sub pielea cuiva", nu îşi va cere voie.

Întotdeauna, când binelui i-a mers prea bine, a ajuns rãu.

Nu toţi cei care te întreabã, vor rãspunsuri.

Lumea se chinuieşte sã iasã în evidenţă înaintea ei însãşi.

Încãpãţânarea este aproape întotdeauna violentã.

Cel care joacã la douã mese, nu poate sta pe niciun scaun.

Câtã vreme poţi rosti: "Am ajuns la capãtul puterilor!", încã nu le-ai ajuns capãtul. Omul întotdeauna poate mai mult decât crede cã poate.

Lasã câinele sã latre, dacã poţi trece mai departe fãrã sã te muşte!

Omida nu ştie care pasãre o va înghiţi, nici omul, care boalã îl va rãpune.

Ce-i pasã bursucului dacã cântã sau nu, mierla?

Cât timp îţi spune gazda "Mai stai la noi!", sã ştii cã ar fi bine sã pleci. Când gazda nu îţi mai zice nimic atunci când zici cã vrei sã pleci, sã ştii cã trebuia sã fi plecat demult, cã ai stat deja prea mult.

La douãzeci de ani, poţi schimba încã multe lucruri, în legãturã cu viaţa ta! La patruzeci de ani, prea puţine mai poţi schimba! La şaizeci de ani, aproape nimic nu mai poţi schimba!

Calul care vine de pe câmpul de luptã, nu poate fi pus alãturi de cel care vine de la plimbare.

Pãdurea e pustie fãrã pãsãri, la fel ca şi mintea, fãrã gânduri.

Rãzboiul nu are nimic frumos în sine, pentru cã nici violenţa, nici suferinţa, nici moartea nu sunt frumoase.

Moartea se bucurã de faptul cã oamenilor le este fricã de ea.

La capãtul cãlãtoriei sale, râma tot atâta minte are: tot în noroi va bâjbâi!

Tot nãtângul se crede un fel de dumnezeu al arhipelagului autohton.

Fără Dumnezeu, murim mai săraci decât ne-am născut.

Cel care nu ştie ce cautã, nu ştie nici ce va gãsi!

Îmi place sã zâmbesc cãrţii care îmi zâmbeşte!

Sunt oameni care adorã caricaturile şi scuipã asupra capodoperelor.

E nespus de trist când omul îşi caricaturizeazã propria libertate.

Vrãşmaşul tãu este prea tare, numai atunci când tu eşti prea slab!

Cultivã-ţi MINTEA în pãmântul ÎNVÃŢÃTURII şi vor creşte roadele ÎNŢELEPCIUNII!

Cel ce nu-şi cunoaşte locul, are impresia cã-l meritã pe oricare.

Nu-şi meritã locul, cel ce crede cã-l meritã!

Lãudãrosul plânge numai atunci când nu este lãudat.

Prefer o informaţie în minus, decât un pãcat în plus.

Dã la o parte buruienişul gândurilor deşarte, ca sã poatã ieşi la ivealã ideile folositoare semenilor!

Primirea cu cãldurã a musafirului, va încãlzi odaia pentru oaspeţi, oricât de reci i-ar fi pereţii.

N-ai voie sã eviţi viaţa; în schimb, ai obligaţia s-o înfrunţi!

Dacã nu ar exista primejdia, nu ai avea nevoie de curaj.

Incredibile lecţii de curaj primim adeseori din partea laşilor.

Viaţa nu se poate lupta decât cu cei care au curaj: aceştia sunt eroii. Ceilalţi, sunt învinşii.

În fiecare zi a vieţii mele conştiente de pânã acum, am primit câte o nouã lecţie de curaj.

O micã speranţã poate pune capãt unei mari deznãdejdi.

Dacã SPERANŢA se îmbolnãveşte, OPTIMISMUL moare.

"Nasul pe sus" îl poartã, de regulã, cel ce nu are obraz.

Dacã purtarea ta nu te poate aşeza în rândul oamenilor cuminţi, haina ta scumpã, pe care te bazezi, cu siguranţã n-o va face!

Între şiretenia vulpii şi cea a omului, existã şi asemãnãri şi diferenţe. Una dintre diferenţe este cã vulpea ştie UNDE sã se ascundã, în timp ce omul ştie CUM sã se ascundã.

Boala doboarã trupeşte pe unul şi sufleteşte pe o sutã din cei apropiaţi lui.

Timpul scrie istorii.

Indiscretului nu îi pasã de consecinţele indiscreţiei lui.

Nemulţumirea fraţilor nemulţumiţi pune pe jar tot neamul.

Dacã eşti OM, când îţi închide duşmanul uşa, îţi deschide vântul fereastra!

Mintea puţinã şi gândul scurt iau decizii pripite.

Mai degrabã bagã iepurele capul în jug, decât sã renunţe încãpãţânatul la prejudecãţi.

Lucrãrile cele mai interesante şi mai bine rãsplãtite, sunt cele cãrora nu li se face reclamã.

Înţelept eşti atunci când apreciezi floarea dupã beţia parfumului, nu dupã înţepãtura spinului!

Tot ciulinul luat de vânt, îşi râde de stejarul care se frãmântã puţin în bãtaia vântului, apoi rãmâne ferm.

Ghiocelul abia îndrãzneşte sã iasã puţin din zãpadã, aplecându-şi capul umil, pe când scaiul o va face cu neruşinare, cu ostentaţie chiar, atunci când iese din pãmântul cald şi moale.

În hãţişurile vieţii, se ascund umbrele deznãdejdii.

Apele care se împrãştie pe pãmânt, se reîntâlnesc în vãzduh.

Un har cãpãtat, reprezintã o responsabilitate în plus.

Copacul îşi schimbã frunzele în fiecare an, dar rãdãcina, niciodatã.

Lumina alungã tot întunericul pe care îl întâlneşte în calea ei.

Umplerea golului nu garanteazã eficienţa plinului.

Tabloul animat, televizorul, devine, încet dar sigur, stãpânul casei iar cei din spatele lui, devin dumnezei care cer supunere şi închinare.

Ţintirimul are mai multe de spus, decât maternitãţile.

Pacea semnatã dupã rãzboi, Nu-i mai aduce pe morţi, înapoi!

"Cel ce face şi el ceva", nu face neapãrat ceea ce trebuie, dupã cum "cel ce ştie cât de cât", nu ştie bine ceea ce ar trebui sã ştie.

Pe lângã omul viu se învârtesc bârfitorii, pe lângã cel mort - bocitorii.

Libertatea ne este pânditã şi furatã ba de diferiţi hoţi, ba prãdatã de diferiţi tâlhari, ba o oferim noi de bunãvoie ambelor categorii.

Sãgeata rãzvrãtirii strãpunge inima libertãţii.

Dacã deţii un gram de aur, eşti în câştig tu; dacã deţii un gram de minte, este în câştig societatea.

Trãim vremea când viciile poartã numele virtuţilor.

Gura celui rãu o va închide ori dreptatea, ori moartea.

Unii oameni sunt ca banii: trec din mânã în mânã şi, înafarã de microbi, nu se leagã nimic de ei!

Lipsa de minte îl face pe neghiob, celebru.

Poezia este ca tortul: cu cât este mai aranjat, este mai atrãgãtor şi cu cât este mai aromat, este mai bun.

În mintea omului de nimic, nu încape raţiunea recunoştinţei.

Dacã ţi-am îngãduit o datã prostia, nu fii sigur cã ţi-o voi îngãdui şi a doua oarã!

Pe mãgarul nerecunoscãtor pãstorului, îl vor cerceta lupii.

Mitocanul îndurerat este precum lupul care îl compãtimeşte pe mielul sfâşiat.

Mi-e milã de cel care cautã sã-l îndrepte pe mojic.

Nu poţi scrie pãrerile tale despre moarte, decât numai atât cât eşti în viaţã.

Nu este bine sã te iei nici mãcar dupã orice idee care îţi vine în timpul stãrii de veghe, de trezie, darmite dupã orice fantezie avutã în timpul somnului!

Prefer sã umblu drept, pe cele douã picioare ale mele, chiar dacã am mult mai multe şanse sã cad decât cel care umblã în patru labe.

Tot orbul zice cã ştie el unde merge şi tot neisprãvitul cã ştie el ce face.

Ciorile mãnâncã numai dupã ce se saturã vulturii.

Oamenii, dupã ce ţi-au mestecat bine numele între dinţi, pânã s-au sãturat, la urmã îl scuipã şi apoi îl calcã în picioare.

Prefer sã mã atingã sãgeata adevãrului, decât cea a minciunii!

Când încep oamenii sã se adune în jurul tãu, sã te aplaude, cautã a ieşi dintre ei!

Cum nu îi este milã noroiului sã murdãreascã zãpada, nici mistreţului sã murdãreascã copacii, tot aşa nici neisprãvitului nu îi va veni greu sã denigreze un caracter ales.

Cel ce te trage de ureche, ţi-e pedagog; cel ce te trage de limbã, ţi-e duşman nedeclarat.

Faptul de a fi strãjer responsabil, nu te face rãspunzãtor de viaţa ignorantului.

Trãieşte cu adevãrat cel care se bucurã de frumuseţea tinereţii şi de înţelepciunea bãtrâneţii.

Când nu mai este pradã, se risipesc prãdãtorii.

Fã tot ce poţi, ca sfârşitul unei bucurii sã nu aducã începutul unui necaz!

Moartea nu se lasã mituitã.

Existã oameni cãrora nu le pasã de faptul cã duşmanul le cunoaşte ascunzãtoarea.

Între faptul de a fi "prins în rãzboi" şi cel de a fi "prins de rãzboi" , stã, de fapt, soarta celui în cauzã.

Când încep oamenii sã te caute, sã te ascunzi! Când ei nu te mai cautã, rãmâi totuşi ascuns!

Viaţa este o cursã lungã, care trebuie dusã pânã la capãt. Vai celor care vor sã o schimbe între ei, pe drum!

Sufletul viu nu are nevoie de piatra funerarã a mândriei; cel mort, nu poate fãrã ea!

Decât o laudã, care sã mã ucidã, mai bine o batjocurã care sã mã lase în viaţã.

Sunt oameni care "deschid paranteze" de câteva ori, în timp ce rostesc câteva fraze.

Orice fulger îşi va alege ca ţintã stejarul, nu spinul.

Sunt case din care pleacã mulţumitori, mai degrabã strãinii, decât copiii.

Ca să scoţi aurul din adâncuri, nu te poate ajuta soarele.

Copilul, pe toţi oamenii îi vede MARI.

Vai turmei în care, atunci când îi dau târcoale lupii, se bat câinii cu mãgarii!

Existã oameni care dau totul pentru nimic şi nimic pentru nimeni.

Mai prieten îmi este cel ce se gândeşte la mine, decât ce invocã mereu atunci când se întâmplã sã ne întâlnim, lipsa "semnelor mele de viaţã".

Dacã eşti OM, atunci vei da stãpânului frica, tatãlui cinstea şi prietenului, credincioşia!

Este suficient sã cunoşti bine un singur cuvânt, ca sã poţi trãi: IUBIREA!

Un articol de îmbrãcãminte necesar în plus, pus pe trupul tãu, nu e o cheltuialã în plus, ci un plus de bun simţ.

Nu sunt doctor, mãcar cã adesea trebuie sã pansez rãni; nu sunt profesor, mãcar cã adesea sunt solicitat sã le spun şi altora ceea ce am învãţat; nu sunt ghid turistic, mãcar cã adesea trebuie sã le arãt altora direcţia cea bunã; în privinţa a ceea ce sunt, am eu însumi nevoie de ajutorul altora.

Cel ce se cãsãtoreşte, trebuie sã ştie cã va ţine cu o mânã MIREASA, iar cu cealaltã, RESPONSABILITATEA!

Existã tineri care se pregãtesc mult mai mult pentru ziua nunţii, decât pentru viaţa de cãsnicie, cu toate cã miri vor fi o singurã zi, pe când soţi vor fi tot restul vieţii.

În casa omului înţelept şi binevoitor, o fântânã de miere vei gãsi! Totuşi, nu mânca prea mult: nu lui îi vei face rãu, ci ţie însuţi!

Nu admira o persoanã, pânã nu o cunoşti, pentru cã s-ar putea sã nu merite admiraţie!

Vorba lungitã cu tot felul de nimicuri, seamãnã cu mâncarea care nu te saturã.

Pasãrea care nu îşi recunoaşte cuibul, va nimeri în scorbura şarpelui.

Mâna care a obosit, nu trebuie tãiatã, nici dispreţuitã, ci ajutatã.

Omul fără minte trăieşte prostia, pe când cel înţelept ştie şi de unde vine ea.

Tinerii se privesc în oglindã, adulţii prin geamul casei iar bãtrânii prin lentilele ochelarilor.

Nu trebuia s-o întrebi pe prostie de unde vine, cã acuma te întreabã ea unde vrei sã mergi.

Nu cãuta prieteni! Fii OM şi vei avea parte de ei!

Dacã prietenul prietenului tãu nu ştie nimic despre secretul încredinţat de tine prietenului sãu, atunci sã ştii cã ai un prieten de încredere!

Existã o seamã de secrete pe care omul ar trebui sã le pãstreze încuiate toatã viaţa.

E mult mai greu sã gãseşti un prieten intim şi devotat, decât zece prieteni de ocazie.

Când bate vântul, trestia se clatinã, stejarul se îndoieşte şi omul înţelept chibzuieşte.

Nici o lucrare rea nu poate fi dusã la bun sfârşit.

Aş accepta să mă judeci, dacă m-ai putea şi ajuta. Dar, dacă nu mă poţi ajuta, de ce mă judeci?

Omul, prin natura lui, ce nu poate înţelege, dispreţuieşte.

Ajutã-mã sã mã înţeleg pe mine, cã pe tine te vãd foarte bine!

La douãzeci de ani, poţi schimba încã multe lucruri, în legãturã cu viaţa ta! La patruzeci de ani, prea puţine mai poţi schimba! La şaizeci de ani, aproape nimic nu mai poţi schimba!

Liniştea ce se lasã în urma furtunii, este mai dulce decât cea de dinaintea ei.

Dacã nu pot dar mã strãduiesc, s-ar putea sã reuşesc; dacã nu ştiu şi nici nu mã strãduiesc, cu siguranţã nu o sã pot!

"Locul de veci" se cumpãrã iar "odihna de veci" se primeşte în dar.

Frumuseţea vieţii nu constã în mulţimea desfãtãrilor râvnite, ci în cadenţa responsabilitãţilor îndeplinite.

Toate apele tulburi au avut izvoare curate la origine.

Meritul boului este acela de a-şi fi spãlat copitele în apa pe care aveam eu de gând sã o beau!

Boul nu vede nici o raţiune în a se exprima în şoaptã.

Minciuna nu scapã din vedere, nici o clipã, adevãrul.

Prietene, dacã ai ajuns sã cunoşti, nu îngãdui cunoştinţei tale sã te depãrteze de mine!

Ce fel de "prieten" este acela care poartã arginţii în buzunar, sabia încinsã sub manta şi zâmbetul pe buze?

Vai de turma care trebuie sã-şi pãzeascã câinii şi de mãgarul care trebuie sã-şi care în spate pãstorul!

Ca sã poţi scoate aurul, trebuie sã lucrezi cu unelte de fier!

Cel cãruia îi place sã umble pe douã cãrãri, sigur va da şi de a treia!

Ochii priceputului vãd mult dincolo de pereţii întrebãrilor deşarte şi rãspunsurilor îndoielnice.

Lumina sau întunericul care intrã prin ochii omului, rãbufnesc prin comportamentul sãu.

Cel ce fuge de prietenii cei adevãraţi, va ajunge sã-i îmbrãţişeze pe duşmanii cei adevãraţi.

Înţeleptul încearcã, pe când neisprãvitul, forţeazã.

Dacã îmi împãrtãşeşti gândurile tale, pot vedea lucrurile prin ochii tãi.

Mult mai tare mã bucur dacã mai gãsesc pe cineva sã se bucure împreunã cu mine.

Nici o vietate de pe lumea asta, fie ea cât de micã sau de neînsemnatã, nu ar vrea sã moarã. Cãci viaţa nu este însemnãtate şi grandoare, ci existenţa însãşi.

Am parte din belşug, numai de lucrurile pe care le împãrtãşesc cu alţii.

Nu e oaie aceea care ţine poarta deschisã, pentru ca sã poatã intra lupii în stânã!

Eu nu caut sã trag foloase de pe urma prieteniilor, dar prietenia muştei nu mi-e bună la nimic.

N-am pomenit fiinţã mai deşteaptã decât omul, dar nici mai fãţarnicã decât el.

Sămânţa rãbdării creşte numai în grãdina celor care ştiu sã tacã.

Şi palavragiul şi bârfitorul, în aceeaşi apã se scaldã!

E absolut uimitor cât de repede se poate strica o prietenie, din cauza unui ciolan care nu se poate împãrţi!

Pentru a zbura la înãlţimi mari, cautã aripile vulturului, nu pe ale fluturelui!

Un pericol înlãturat înseamnã, în multe situaţii, un curaj dovedit.

Preocuparea permanentã a morţii este sã se gândeascã ce viaţã sã mai curme.

Ignorantul se crede expert al subtilităţilor metafizice.

Vicleanul nu se mai cãzneşte sã-l înşele pe cel uşor de convins.

Unor oameni le este fricã sã urce muntele, altora le este urât sã rãmânã în vale.

Sunt mulţi care vorbesc cu patos despre trecut, cu reţinere despre prezent şi cu teamã despre viitor.

Omului integru nu-i este ruşine de trecut, nici teamã de viitor.

E atât de trist când gãina se crede acvilã şi neisprãvitul, filozof.

Numai înţeleptul se sacrificã în tãcere pentru convingerile sale; ceilalţi, se ceartã pentru ele.

Multe ne-ar şopti vântul, dacã l-ar lãsa în pace furtuna...

Luminii nu îi trebuie multã vreme sã desfiinţeze întunericul, ci o face într-o clipã!

Un anumit lucru nu e urât pânã nu descoperi unul mai frumos decât el.

Cel ce se cãsãtoreşte, trebuie sã ştie cã va ţine cu o mânã MIREASA, iar cu cealaltã, RESPONSABILITATEA!

În casa omului înţelept şi binevoitor, o fântânã de miere vei gãsi! Totuşi, nu mânca prea mult: nu lui îi vei face rãu, ci ţie însuţi!

Nu trebuia s-o întrebi pe prostie de unde vine, cã acuma te întreabã ea unde vrei sã mergi.

Majoritatea prieteniilor se stricã de la o simplã vorbã.

Dacã prietenul prietenului tãu nu ştie nimic despre secretul încredinţat de tine prietenului sãu, atunci sã ştii cã ai un prieten de încredere!

Existã o seamã de secrete pe care omul ar trebui sã le pãstreze încuiate în odaia sufletului său, toatã viaţa.

Dacã eşti OM, atunci vei da stãpânului frica, tatãlui cinstea şi prietenului, credincioşia!

Floarea nu oferã niciun fel de miros, omului curios, ci numai celui iubitor, sensibil.

"Felul de a fi" al unui om, se hotãrãşte în "cei şapte ani de acasã", se consolideazã în anii de şcoalã şi se suportã în anii de cãsnicie.

Privind cu ochi rãi binele, vei face un mare bine rãului.

Mintea plinã de înţelepciune, e mai valoroasã decât cea plinã de informaţii.

Deocamdatã, unii-ntreabã: "N-a venit?" Peste-un veac, alţii întreabã: "N-a murit?"

Experienţa acumulatã de-a lungul anilor, nu îţi dã dreptul sã te lauzi cu ea!

Necazul, tot în speranţa omului ţinteşte.

La gura gropii stã teama iar în fundul gropii stã disperarea.

Între înţelept şi "cel care ştie multe", e o diferenţã uriaşã.

Cel ce nu mã agreeazã, nu mã cunoaşte suficient; cel ce mã urãşte, nici atât!

Prefer lovitura datã de copita mãgarului, celei datã de gura prostiei.

Fãptura dizgraţioasã a prostiei, cautã tot timpul sã iasã în evidenţã.

Trãdãtorul şi "zidul care vorbeşte", sunt unul şi acelaşi lucru.

Limba care nu încape în gurã, va încãpea în toate bârfele.

Discreţia este o dotare pe care mulţi nu o deţin.

Ticãlosul cu istoric, nu se teme de nimeni.

Leneşului îi e ciudã cã soarele apune aşa de târziu şi cã rãsare aşa de devreme.

Cucul nu cântã noaptea, nici bufniţa nu ţipã ziua! Deocamdatã e zi: cântã! Vine noaptea, când vei ţipa.

Patrupedul care scurmã, lacom şi nepãsãtor, sub creanga pe care cântã privighetoarea, nu se învredniceşte de trilurile ei!

Ariciul simţit, dupã ce îşi dã seama cã te-a înţepat, mãcar zice: "Scuze!".

Curiozitatea curiosului, care tocmai a fost satisfãcutã, face imediat loc unei alte curiozitãţi.

Liniştea smintitului îmi dã emoţii.

Ce prieten ți-e acela care vinde secretele tale, prietenului tãu?

Nu prea e interesat nimeni când vii în lume şi nimeni nu prea e interesat când pleci din ea!

Tinereţea este vremea împlinirii satisfacţiilor iar bãtrâneţea este vremea pãrerilor de rãu.

Gândul de umpluturã al înţeleptului, este mai bun decât gândul cel mai înţelept al smintitului.

Cine nu iubeşte, nu poate nici zâmbi.

Înfumuratul crede cã a dezlegat toate tainele.

Primesc, mai degrabã, muşcãtura mãgarului, decât mângâierea prostiei.

Doi mãgari nu reuşesc sã te trânteascã, aşa cum o face un om de nimic.

Mãgarul te loveşte cu copita şi ticãlosul, cu vorba!

Este mult mai uşor de pornit rãzboiul decât, dupã ce l-ai pornit, sã-l mai opreşti.

Cu toatã puterea, luptã doar cei convinşi; ceilalţi, cel mult din simţul datoriei.

E mult mai cu minte sã lupţi spre a atinge culmile pe care ai şanse sã le atingi, decât a nãzui neîncetat acele înãlţimi despre care ştii sigur cã nu vor fi niciodatã ale tale!

Distanţa dintre oameni produce, inevitabil, distanţare.

Numai cine nu gândeşte, dã înţelepciunea pe noroc şi câştigul, pe nimicuri.

Teama se va cuibãri, pânã la urmã, în sufletul celui care o rãspândeşte!

Binele întotdeauna se propune, pe când rãul întotdeauna se impune.

Neruşinarea este o buruianã pe care unii şi-o adaugã la oala cu ciorbã.

Dacã peştele nu ar apuca momeala, ar mai apuca încã o zi!

Copacul semeţ atrage atenţia trãznetului.

Nu-ţi deschide toate cãmãrile minţii în faţa celui pe care nu-l cunoşti!

Nu hrãni şarpele, în nãdejdea cã îi vei folosi pielea!

Sã nu ameninţi niciodatã pe cineva, şi mai ales cu piatra pe care nu o poţi ridica de jos!

Timp mai mult decât în momentul de faţã, nu voi avea niciodatã!

Gândul gol, moare de frig; gândul, îmbrãcat în haina prostiei, moare de ruşine; de aceea, ca sã reziste, trebuie îmbrãcat în haina înţelepciunii!

Nu au niciun fel de viitor, cei care preferã sã meargã cu spatele!

Umbra Pãmântului se cheamã eclipsã; umbra copacului, se cheamã rãcoare; umbra neisprãvitului, se cheamã necaz.

Calul aleargã pe câmp, corabia pe ape iar gândul omului şi pe una şi pe cealaltã, peste tot.

Ferice de tine dacã auzi glasul florilor când cer apã şi pe al sãracului, când cere pâine!

În mâna fierarului, fii fier! În mâna argintarului, fii argint! În mâna lui Dumnezeu, fii om!

Cine trãieşte degeaba, moare degeaba.

Cât timp îţi auzi numele pomenit, înseamnã cã cineva are nevoie de tine!

Robul care mereu tinde sã devinã stãpân, nu îşi poate termina lucrarea.

Nu este locul brutarului în turnãtorie, nici al mãcelarului, în florãrie, nici al înţeleptului în berãrie!

Cercetarea înţelepciunii îl oboseşte pe ignorant.

Omul lipsit de orientare şi de viziune, fie cã se aflã în mijlocul deşertului, fie cã se plimbã plictisit, prin centrul unei metropole, tot "pierdut" se cheamã.

Orice înţelept pune întotdeauna sare pe glumele lui.

Viaţa se alcãtuieşte în nouã luni, se desãvârşeşte în optzeci de ani şi se stinge într-o clipã.

Şarpele nici nu doreşte, nici nu primeşte sã fie mângâiat.

Vinul şi glontele, nu pot cumpãra niciodatã pacea!

Fundul mãrii nu poate fi acoperit numai de perle, nici mintea omului numai de cuvinte de înţelepciune!

Nesimţirea se scuzã mereu: - "Vai, nepoate! Ce vinã am eu?"

Umblarea peregrinului pe douã cãrãri, nu bãtãtoreşte niciuna.

Omul nu este niciodatã prea bãtrân, pentru a fi curios.

Vântul înfumurãrii ridicã valurile vorbelor deşarte, pe marea prostiei.

Nepãsãtorul nu poate fi fericit. Nepãsarea este insensibilã şi în privinţa fericirii, la fel ca şi în privinţa altor idei, lucruri, concepte sau persoane.

Dacã mai trãiesc o zi, nu este nici hotãrârea mea, nici meritul meu, ci bunãvoinţa Celui care mã ţine în viaţã!

Ironic sau nu, distracţiei îi plac tare mult victimele omeneşti.

Zideşte-ţi casa în aşa fel, încât nici sã nu ţi-o surpe râul, nici sã nu ţi-o sfarâme vântul!

Nici zâmbet pe buzele urâciosului, nici lacrimi pe obrazul împietritului, nu ai sã vezi niciodatã!

Tot pomul roditor meritã propte şi tot omul bun la suflet, meritã recunoştinţã.

Prefãcutul are întotdeauna la îndemânã, o hainã de schimb!

Dragostea sapã galerii în piatra muntelui şi tot îl trece.

Când ultimul om de pe aceastã planetã va fi mort, nu va mai fi nimeni care sã înţeleagã cât de importantã şi de frumoasã era viaţa!

Râsul zgomotos sunã ori a pagubã, ori a prostie.

Uşa care nu se deschide la primul "ciocnit", nu te primeşte cu bucurie!

La naşterea sa, omul porneşte ÎN TIMP, iar la moarte, porneşte ÎN VEŞNICIE.

Pânã se duce zgârcitul în pivniţã, dupã slãninã, trece Anul Nou!

Lãcomia şi zgârcenia s-au nãscut în aceeaşi zi.

Nu insomnia o face pe privighetoare sã cânte, ci recunoştinţa faţã de Creator.

"N-am timp!", e vorba lacomului ; "N-am chef!", e vorba leneșului ; "Nu am! Nu am!", e vorba zgârcitului.

Mintea, ale cărei porți rămân închise mereu în fața învățăturii, rămâne întunecată.

Chiar și umbra celui necunoscut are multe de ascuns, darmite mintea lui!

Cel care se pierde pe un drum pe care a mai fost, altul, pe care n-a mai fost, îl va închide cu totul!

Nu bate de două ori la aceeași ușă încuiată!

Înfumurarea, întotdeauna agită prostia!

Chiar dacă fugi de ploaie, nu vei scăpa de vânt!

Vântul adună frunzele din ogradă, în locul leneșului.

O stâncă mare nu se răstoarnă, pentru a strivi o furnică.

Nu din orice mină iese aur, nici din orice minte, judecată!

Înțelepciune dovedește înțeleptul care nu se socotește înțelept!

De multe ori, scuza te acuză.

Orice soacră, a fost noră mai întâi.

Unor oameni le cresc coarne, în loc de urechi.

De multe castele ale țării, se bucură porumbeii, nu proprietarii.

Toți bolovanii cred că într-o zi vor deveni bulgări de aur.

Ce-i pasă bursucului dacă cântă sau nu, mierla?

Nu uita să îți încui ușa sufletului, înainte de a intra în casa curiosului!

Gândul omului nu se îneacă nici în adâncul mării!

Adeseori, o ușă deschisă, poate fi o capcană.

Ştiaţi că

Deoarece in Africa zapada este relativ necunoscuta, copii cunosc povestea “Alba ca zapada” ca fiind “Alba ca floarea”.

Evenimente întâmplate în data de azi:

1916 -A început Războiul de întregire naţională; România declara război Austro-Ungariei la 14 august, iar la 15 august armata română trecea Carpaţii în Transilvania (15/28).

1938 -S-a născut "Stix" (Nesbert) Hooper, baterist şi compozitor american (The Crusaders).

Taguri