Clarice - creaţii proprii

că te-am întâlnit
a fost o autumnă întâmplare
că te-am venerat
cu efectul de stamine și calmante

I
Un chip suav privea cerul neînstelat
și-n freamătele umbrelor și
clătinărilor astenice de crengi

această țigară
deține aroma identică
țigării pe care mi-ai împăturit-o
tu, fetițo

Sunt sinucideri câteva în codrul cimitirului,
Cu splendide indiferențe primprejur -
Pe alee, doar atomii plouă de mâhnire
Și sper într-un război de ceanură și viori

De-acuma ninge dezolant cu frunze,
O lampă strălumină a felinar,
Cum adâncesc, aici, la geam...
În gânduri de poet, uitat de muze...

Șansonete interbelice se cântă
Pe balcon, elegia să mi-o vindec -
Fumându-mi anii, eterul mă cuprinde
Atât de-albastru, încât mă înec...

Când mi-ai pictat cerul cu chipul,
simțeam un efemer voiaj al
frumuseții.
Nu era briza vernală,

o altă țigară de după, un alt rămas bun;
o altă vânătoare de resturi, un alt așternut,
o altă pereche de sâni...
-