Poezii despre Căsătorie:

Prin văi de-argint, în tropot de copite,
În flăcări, caii, prin cețuri negre, topite,
Înspre Chilia se-ndreptară, Chilia de piatră,
În locu’ unde Achillea a vărsat sânge de vatră.

Ațipind zbătut, târziu, în a nopții neagră ceață, tristu-mi trup fragil, vrăjit, cade-n vise.
Prin perdele zdrențuroase, bolți de stele incolore,
Ori cupole spălăcite, mă trezesc din somn ușor, când prin geam aud un râset, râset înfiorător.
Mă ridic din pat înspre sticlă, căci îmi face semn cu mâna om călare sub brad-roșu;

Sub straiele-mi frunziș tremură plopii
Iar rădăcinile lor înlănțuiesc o
Floare mică de rocă.
Îmi pocnesc degetele până la munte

Cu pași ca undele de vânt înspre nămeți cenușile-mi port,
Pe strada sângelui și-a smoalei când coji de cer adun de jos;

Atât de mult necunoscut
...
O briză caldă și ușoară
Adie a primăvară,

Dacă mă însori, dă-mi umbra pe nori,
mireasă-cireaşă pentru prunc şi faşă,
Soare-naş în zori, dintre zalmiori,
Luna fă-mi-o naşă, de mi-e şi strămoaşă,

Au bătut două inimi fericite
Asemeni clopotelor de nuntă.
Sunteți împreună ca două turturele,
Frumusețea voastră interioară

Raza de soare
...
Sunt total inadaptat pentru aceste vremuri noi,
Rămas din cei care-s pe ducă, pocnind din bici pe lângă boi!

Destin
...
Când suie clipa povârnișul timpului fără sfârșit,
Niciun obstacol nu-i stă-n cale,

Lumea-aceea din lumină
...
Și de suntem împreună
În simplitatea lumii noastre,