Poezii despre Animale:

Alunecă în pas uşor
şi toată-i încordată,
priveşte prada scrutător
şi sare… ce ciudată!

Argo era un câine din rasa brac german
Printre ai lui, un alfa, un șef pretorian.
Avea sângele nobil și-n lungul pedigri
Erau mulți din strămoșii ce par a zămisli

Iar am simţit dezamăgirea
De oameni şi alta-i pornirea
Din suflet ce e pentru ei,
Ce îi numesc semenii mei!

După o noapte sumbră
În mândrul Făgăraş
Se naşte în penumbră
Departe de oraş,

Si acum, poezia care va implini 20 de ani de existenţă în această primăvară, o poezie la care ţin foarte mult.
Pentru că pe acest site am găsit oameni cu sufletul deschis versurilor si plini de talent poetic, o voi posta spre citire. Anul în curs va vedea ăi lumina tiparului împreună cu alte poezii.

Trăia demult în junglă un leu foarte bătrân

Pe muteste, pe furis
Strecurat în batatura,
Hotul vine, hotul fura.
O fi sarpe? O fi vidra?

Stiti ca baietelul nostru
Duce crinii de capastru?
Crinii sunt caluti subtiri
La trasuri cu trandafiri.

Veverita din revista
Suna nasul în batista.
Se va duce la spital,
La un doctor papagal.

Mi-a spus mama ca la prânz
S-a nascut în grajd un mânz.
Mânzul este alb si blând,
Merg sa-l vad, ca e plapând.

Lumea din carte
Ochiul o-mparte,
Parca-i o cana
Cu doua toarte.