Alexandru Cristian - creaţii proprii
- De ce ?
De ce lumină nu mai este
de ce bezna greu ne înlănţuie,
de ce...?
- Păcat
Orice lucru bun devine păcat,
atunci când bei, fumezi, omori cu inima
cu inima curată ca lacrima,
copacul te protejează de ploi,
- Închinare
Eu nu mă închin la steaua
ce uşor a plecat în alt cer, în alt timp...
eu nu pot mişca mâna în faţa Ta,
nici a ei, nici a altora,
- Sacralitate
Sunt un păcătos ce doarme în linişte,
un om ce nu poate visa
fără ca al său suflet să fie zdrobit
de stânca omului modern, de ţepii raţiunii.
- Amurg violet-auriu
Cad bucăţi din sufletul meu
Cum cad frunzele dintr-un copac tomnatic.
Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Cristian publicat in anul 2018 de Editura Semne-Artemis
- Preot
Un eremit conduce poporul spre desăvârşire,
un călugăr se conduce spre mântuire
iar un preot spre tăinuire.
- Alchimistul
Soarele topeşte zăpada,
apa spală nispul sfărâmat de vântul
ce etern hrăneşte iarba.
- Între Infern şi Paradis
O dulce toropeală mă cuprinde,
este somnul păcatului,
gheaţa trezirii mă sfarmă în două,
ploaia îmi îneacă cugetul pierdut.
- Sfântul
Merge plin de regret în lume
flori şi frunze îl rănesc.
El un singur crez are: iubesc
oameni, munţi, ţări, ape.
- Din altă lume...
Te ştiu,te cunosc de undeva
Te-am văzut cândva
În altă lume,
Şi mi-ai lăsat adânci urme.

Distribuie acest autor: