Adriana Pavel - creaţii proprii
- Viață, n-ai cumva un adăpost?
De-atâta timp mă-ndemni grăbită
Viață, n-ai cumva un adăpost?
Dă-mi răgaz să fiu iubită
Fără termen, fără cost.
- Rugă de dor
Coboară, Doamne, peste mine harul
Și dă-mi un veac să înțeleg
Cum pot să sting din mine dorul,
De tot ce sunt fără să neg.
- Primăvară decadentă
Primăvara se unduie pe străzile vii,
Vrăjită în floare de vântul dement
Tovarăși îi sunt tristețea și norii,
Ce-i poartă petalele cu pas absent.
- Gânduri ascunse
Mi-am ascuns gândurile-n călimară,
De teamă a le pierde în mulțime
Tresar, se zbat şi câteodată ies pe-afară,
Când le găsesc în rânduri, pitite-ntre ruine.
Distribuie acest autor: