Adina Speranta - creaţii proprii

Eşti poet

Când slova ta aduce primăvară
În suflet , ca un menuet,

Și dacă din absurdul apus al unei zile
pe care nu am trăit-o la maxim
se desprind noi cuvinte
e pentru că, uneori,

Tu..eşti floarea dimineţii,
Tu eşti gândul drag al vieţii.
Tu eşti cel ce îmi zâmbeşte,
Tu..ai prins in palma ta

În linştea nopţii,gândind cu alean,
Un corb mă înţeapă cu ciocul în van.
Ce straniu priveşte cu ochii de jar,
Ce taină doreste s-aducă în dar?

Atunci când , disperat,
Te-agăţi de-un colţ de stâncă
Şi valurile mării te izbesc
Sau vântul, din genunea cea adâncă,

Am să încep cu un zâmbet . De bun venit ! Asta pentru că mi-am dat seama ca atunci când comunicarea se realizează prin scris există posibilitatea să fii interpretat altfel (răutăcios, supărat, autoritar etc). Mă refer strict la mesajul meu de ieri de la postarea d-lui Flavius.A sunat cam …imperativ , presupun, iar intenţia mea nu a fost aceasta. Am citit de multe ori că poezia fără rimă , metafore nu este frumoasă.Mă refer la modul general, nu la cineva anume. Am susţinut că există poezie fără rimă care încântă,depinde de acea muzică interioară a cuvintelor . Poate că nu sunt mulţi de acord cu mine, fiecare are dreptul însă la părerea lui .Eu îl înţeleg pe Nichita Stănescu ,îl venerez,alţii nu. Deci eu NU sunt contra poeziei fără rimă. Revenind la poezia în discuţie,aşa cum am spus :este de o complexitate remarcabilă. Trebuie să ai pregatirea necesară ca să o poţi înţelege.Când am scris că nu inţeleg de ce “a te supune” …era vorba de revoltă , adică mi-aş fi dorit să existe o împotrivire , nu acceptare ,resemnare. Specificasem ca am înţeles ideea uşilor de spital (cu tot ce implică). Am scris că admir gândirea complexă a poetului dar că poezia este rece. De ce am scris asta? Pentru că mie idea de spital îmi induce aceasta senzaţie. Poezia se adresează strict cunoscătorilor. Accentuez asta. Este impecabilă , dar câţi o pot înţelege? Căţi pot simţi ce exprima ea?Se adresează unei grupe restrânse , nu este pentru oricine. Repet , asta este părerea mea. Tot respectul (imens) pentru autor! Mă inclin în faţa lui ! Aş face o paranteză : Tot Arghezi a scris şi “Zdreanţă “dar si “Ceasul de apoi” sau remarcabila poezie “Flori de muciga”i. Din o suta de persoane ,din păcate , cred ca 70 vor şti doar de prima. Coşbuc a scris “Iarna pe uliţă” dar şi incredibila poezie “Moartea lui Fulger” . Care e mai cunoscută? Picasso ,marele pictor spunea că i-a trebuit o viaţă întreagă ca să înveţe sa picteze cu inocenţa unui copil. Şi revoluţionase arta prin cubism. E greu sa rămâi simplu când lumea tinde spre complexitate. Din greşeală am considerat că sunteţi susţinătorul rimei în poezie. Am făcut o confuzie si imi cer mii de scuze.Sper sa fiu iertată! Prin venirea pe acest site a unui critic de talia d-voastră toţi avem de câştigat , de învăţat. Recunosc că vă aştept comentariile cu nerăbdare ,le urmăresc ,le pândesc. Mulţumesc mult pentru explicaţii, mă simt privilegiată. Şi regret că din cauza timpului nu am răspuns mai repede. Într-un roman drag mie un profesor este asteptat de o sală întreagă pentru a susţine o lucrare ştiinţifică. Întârzie ,iar în sală începe să se simtă nerăbdarea ,oamenii şuşotesc. După aproximativ o jumătate de oră ,profesorul apare grăbit cu o crenguţă de zarzăre înflorit în mână . Se îndreaptă spre microfon şi spune: “ Domnilor şi doamnelor , am aşteptat să vină primăvara” … O seară minunată !

Şi dacă Paler spune că viaţa e furtună
Şi că ne înconjoară doar viciu și minciună,
Tot el ne sfătuiește, stând sprijinit de zid,
Nu inima, ci gândul să ne devină ghid.

O mângâiere-a ta-i ocean de nemurire
În care eu mă scald crezând in fericire…
Când şoaptele-ti trezit-au talazuri de dorintă
Noi ,amândoi ,am depăşit a pragului voinţă.

Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...

în biblioteca pustie
cărțile au organizat o conferință de pace
prezidată de la înălțimea unui raft simandicos
de Ficțiunea însăși