Adina Speranta - creaţii proprii
- Iarna din noi
Se scutură iarna pe umerii goi,
se lasă-nserarea, e viscol în noi,
atingeri uitate cu degete reci,
poemele-ngheață, tu, iarnă, când treci.
- Asediu
Nici moartea nu mă sperie atât
cum gândul că te pierd, de gât mă strânge,
în lipsa ta, copacii mor urât,
esență iau cuvintele din sânge.
- Remember
Prin ceața bolnavă se pierde orașul
și nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă își sapă sălașul.
Iubirea îți spune: să crezi!
- Sfidez înălțimea
Sfidez înălțimea
de-un zid coșcovit agățat,
lumea, sub mine,
în spate
- Prăbușire
Din doi în doi am numărat iar pașii
făcuți cândva pe-o margine de stea
când peste vise, noi eram luntrașii
pe coaja unui măr ce strălucea.
- Decembrie '83
voi, în genunchi!
pe aici a trecut el,
cel care a fost în fiecare
și n-ați știut,
- Simplitate
E greu când nimeni nu-nțelege
ce vrei să spui, deși e clar,
și când din vorba ta culege
numai ce-i este necesar.
- Pe scurt
Urăsc durerea-nchipuită
din patrioți de mucava,
când țara este chinuită
mereu e vina altcuiva.
- Multiplu de tom
un câmp uscat
un drum prăfuit
și-n depărtare Olimpul
un fast imaginar agățat de o stâncă
- Tu ești
mi-ești viscolul ce mă împarte-n două,
mi-ești bucurie, dar și întristare,
când pleci, mă doare, și ce tragic plouă
urgia cruntă-a nepăsării tale.

Distribuie acest autor: