Adina Speranta - creaţii proprii
- Chemare
Din tine a rămas doar o baladă,
te știu doar eu sau prea puțini,
prin negura de timp nu pot să vadă
cei rătăciți printre străini.
- Foșnește noaptea
În goana cerbilor de fum prin lăstărișul adormit
Se-aude foșnetul marin al scoicilor ce-au răsărit.
Pe sub arcada luminată de pitorescul ochi de foc
- Întoarcere
m-am mutat în casa de la marginea cerului
apostolii zâmbesc
ce a fost vestit s-a împlinit
aici este întoarcerea amânată de semnalele întrerupte ale celulalelor
- Cădere
A decăzut umanitatea sub coaja de noroi uscat,
din borta-ntunecată scoate ce-i mai urât și viciat.
fără un țel, făpturi plăpânde au rătăcit drumul cel drept
și-ntemnițate-n întuneric, cu haosul ascuns în piept,
- Ploua
Își rupe luna cornul într-o baltă,
un curcubeu înghite azi nămol,
se-aude prin păduri urlând o haită
spre carnea unui cer de stele gol.
- La
Privisem fascinată cum raza de lumină
prinsese orizontul în palma ei de foc,
plângea în cer o rană cu lacrimă sanguină
prinzând în brațe norii, strângându-i de mijloc.
- ***
a rupt din mine insomnia
ultimul rest de realitate
viața?
o poezie cu verbe la gerunziu
- Hai hui
În liniștea perfect absurdă
a emisferei unde sunt,
cuprins de febră în cuvânt
am pus catrenele să râdă.
- Impunere
am plecat ieri de la tine
fiecare luni este un început
fiecare marți - o cădere
nu merg mai departe
- Alb
ai râs ai zâmbit
te priveau ghioceii
și nu știai că albul iernii nu pleacă niciodată

Distribuie acest autor: