Adina Speranta - poeziile altor autori

și bernard pivot mă întreba
care e cel mai frumos cuvânt
îmi venea să spun miraj
dar mi-era rușine

Sentimentală, această carne
așteptând miracolul altor degete
s-o înflorească și peste tot coridoarele
târâtoarele spaime care încep

iar în bucătării în dezordine
fața de masă cu romburi
la fel buzunarele cangurului
în care puiul crește dormind

în orașul meu crește o rădăcină răsucită
ca un corn de berbec
în orașul meu e un scaun
de pe care nimeni

azi noapte l-am visat
pe liiceanu
avea o cămașă albă apretată
îngheța totul în jur

venea pe străzi ocolite
venea încet subversiv mai țin minte rochia
și geanta ei roz
ca o fondantă uriașă

pasăre albă fără cap
femeia râde în bucătărie

septembrie e-un gând

nu mai știu
pe unde să ajung la trupul tău
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine

lăsați-mă să dorm
învelită în acest suflet nemișcător
afară mâinile voastre
impulsionează mingi de biliard

vai, se nasc prea multe dive
în cetățile andive
nu-ți rămâne un pătrat
să-ți adaugi un carat