Adina coltea - creaţii proprii
- Dâre de zâmbet în dimineţi de cuvânt
Opriţi ninsorile
sub câteva felii
de cer.
Prea multe cărări
- (ano)timpul iubirii
deasupra buricului
primăvara
îşi numără fluturii.
- Tăcerea ta dureri mă poartă
În ochi
îngălbenite vise
mă dor cuvinte pân’ la os
pe guri căscate
- Nopţi albe pe cerul gurii
Cad înţelesuri
din capul locului
unui cuvânt
ca nişte bulgări rupţi
- Adânciri în sine
Din ruga privirii
prind viaţă culori,
ce adâncesc pe chip
emoţii sfinte
- E frig în semnulde întrebare (?)
Lasă-mi literele să ierneze
şoapte,
până înmuguresc flori
ce-ngheaţă timpul
- Îngerii nu plâng niciodată
Mi-am pus inima,
aşa zgâriată,
într-o pungă de plastic,
când îngerul
- pune deoparte o felie de primăvară
după ce ai ţinut,
strâns,
în căuşul vorbelor
toată culoarea
- Iluzie
Desculţe cuvinte
mângâie gleznele
viselor târzii...
- Apăsare (pe nervul luminii)
A lăcrima
înlăuntrul ochiului
e ca a râde
spre cerul gurii,
Distribuie acest autor: